Momentele în care macii ating soarele și luna, cosmice probabil, se cer expimate-n poezie |
8 ianuarie 2020 |
Mulțumesc, d-le Istriteanu. Ca o istorie fantastică, Atlandida stăruie în mentalul acelor care i-au auzit povestea. Poate cândva vor ieși la iveală... |
15 decembrie 2019 |
Vă mulțumesc |
6 decembrie 2019 |
Vă mulțumesc! |
28 ianuarie 2019 |
Poate pentru că sunt trecătoare în plutire |
28 ianuarie 2019 |
Vă mulțumesc mult pentru lectură.
Sigur că avem parte de momente de aer ușor și la maturitate, altfel nimeni n-ar rezista timpului, dar acelea... |
25 ianuarie 2019 |
Pe mine mă fascina stiloul și cerneala, și cum se aduna într-o picătură, și cum apăreau petele pe foaie,și mai ales, cum apăreau literele, apoi... |
25 ianuarie 2019 |
Albe ca lebăda, spuneam pe atunci, era cea mai dulce apreciere, mulțumesc. |
25 ianuarie 2019 |
Nu știu dacă ai prins vremea, când se scria cu cerneală din călimară, pentru a forma un scris citeț și frumos. Azi nu mai contează, dar de acolo... |
24 ianuarie 2019 |
Un decor frumos redat, cu ajutorul lunii. |
23 ianuarie 2019 |
E originală, sentimentul se transpune în imagini, ca și cum ai forja niște flori de metal. |
21 ianuarie 2019 |
Este despre alter ego din vis, întrebări puse de mult de vizionari. |
21 ianuarie 2019 |
Mi-a plăcut, spor la scris! |
21 ianuarie 2019 |
L-ai demascat abil în aceste versuri, așa-i trebuie. |
21 ianuarie 2019 |
Mulțumesc pentru lectură. |
21 ianuarie 2019 |
Pentru ceva care merită și poate fi făcut oricând, cel mai potrivit moment e acum, iar dacă există piedici de orice natură.... vedem altă dată,... |
11 ianuarie 2019 |
Vă mulțumesc! |
10 ianuarie 2019 |
Frumoasă adresare |
9 ianuarie 2019 |
Definirea punctului în care a ajuns relația prin negație în prima strofă, și apoi acel NU categoric văzut și din cer... o claritate care nu lasă... |
9 ianuarie 2019 |
Și doar o minte deschisă poate citi astfel încercarea mea de a mă lămuri câtuși de puțin asupra chestiunilor în cauză, mulțumesc mult. |
9 ianuarie 2019 |