Poezii de Mihai Eminescu (1850-1889)


Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici; n. 15 ianuarie 1850, Botoșani - d. 15 iunie 1889, București) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. Receptiv la romantismele europene de secol XVIII și XIX, și-a asimilat viziunile poetice occidentale, creația sa aparținând unui romantism literar relativ întârziat. În momentul în care Mihai Eminescu a recuperat temele tradiționale ale Romantismului european, gustul pentru trecut și pasiunea pentru istoria națională, căreia a dorit chiar să-i construiască un Pantheon de voievozi, nostalgia regresivă pentru copilărie, melancolia și cultivarea stărilor depresive, întoarcerea în natură etc., poezia europeană descoperea paradigma modernismului, prin Charles Baudelaire sau Stephane Mallarme, bunăoară.

Poetul avea o bună educație filosofică, opera sa poetică fiind influențată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant (de altfel Eminescu a lucrat o vreme la traducerea tratatului acestuia Critica rațiunii pure, la îndemnul lui Titu Maiorescu, cel care îi ceruse să-și ia doctoratul în filosofia lui Kant la Universitatea din Berlin, plan nefinalizat pînă la urmă) și de teoriile lui Hegel.

Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, și a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în ședinta din 25 ianuarie 1902. Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuța din București și apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața, poetul a murit în sanatoriul doctorului Șuțu. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din București. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.



Poezie Volum / Colecţie An
Adio
Afară-i Toamnă
Amorul Unei Marmure
Atât de Fragedă...
Călin 1876
Când Amintirile...
Când Însuşi Glasul
Ce e Amorul?
Ce te Legeni?...
Ce-ţi Doresc Eu Ţie, Dulce Românie
Copii Eram Noi Amândoi
Crăiasa din Poveşti
Criticilor Mei
Cu Mâine Zilele-ţi Adaogi...
Cugetările Sărmanului Dionis 1872
De-aş Avea
De Câte Ori, Iubito...
De ce în al Meu Suflet 1876
De ce nu-mi Vii?
De-or Trece Anii...
Departe Sunt de Tine...
Despărţire
Diana
Din Noaptea...
Din Străinătate 1866
Din Valurile Vremii...
Doina
Dorinţa
Egipetul
Epigonii 1870
Făt-Frumos din Tei 1875
Fiind Băiet Păduri Cutreieram 1878
Floare-albastră
Foaia Veştedă
Freamăt de Codru
Glossă
Glossă
Iar Când Voi Fi Pământ
Împărat şi Proletar 1874
Înger de Pază
Înger şi Demon
Iubind în Taină...
Junii Corupţi
Kamadeva
La Bucovina
La Mijloc de Codru...
La Moartea Principelui Ştirbey
La Mormântul lui Aron Pumnul
La Steaua
Lacul
Lasă-ţi Lumea...
Luceafărul 1883
Mai Am un Singur Dor
Mănuşa
Melancolie
Misterele Nopţii
Mortua Est!
Noaptea...
Nu mă Înţelegi
Nu Voi Mormânt Bogat
Numai Poetul
O, Mamă...
O, Rămâi
Odă (în metru antic)
Pajul Cupidon...
Pe Aceeaşi Ulicioară...
Pe Lângă Plopii Fără Soţ... 1883
Peste Vârfuri
Poet 1876
Povestea Codrului
Povestea Teiului
Prin Nopţi Tăcute
Revedere
Rugăciunea Unui Dac
S-a Dus Amorul...
Sara pe Deal
Scrisoarea I
Scrisoarea II
Scrisoarea III
Scrisoarea IV
Scrisoarea V
Se Bate Miezul Nopţii...
Şi Dacă...
Şi Dacă de cu Ziuă...
Singurătate
Somnoroase Păsărele...
Sonet I
Sonet II
Sonet III
Speranţa 1866
Te Duci...
Trecut-au Anii...
Un Luceafăr 1876
Venere şi Madonă 1870
Veneţia