Pustietate

Autor: natashkap, (05/03/2010 - 18:26)

Vad curgind iarna de pe copaci
Si primavara se asterne placuta si inmiresmata,
Dar in mijlocul ei plinge un ecou,
Sufletul meu transmite unde solitare.
Dor nepatrunsele coaste ale pamintului,
Doare vintul care bate puternic,
Dor tristele banci din parc
Si pling riurile in suspinele mele.
Pling literele in forma de poezie,
Plinge drumul pe care veneai spre mine,
Plinge locul in care ma asteptai
Si in care te gaseam fericit ca ma vezi.
Am dat lumina ca sa iau intuneric,
Am dat zimbete ca sa primesc lacrimi,
Ti-am dat viata ca sa imi intorci dorul de moarte.
Si acum mor continuu.

Comentarii (3)

A scris Unlimited la 05/03/2010 - 20:35:05

Mmm destul de profunda, chiar mi-a lasat o urma in suflet dupa lectura, doar ca e atit de pisimista..

A scris lost_in_love la 05/03/2010 - 20:40:09

cunoscut motivul eternităţii prin dorul de moarte ...
dar frumos !
: P
mi-a plăcut mult încheierea : mor continuu

bravo!

Diana

A scris natashkap la 23/07/2010 - 13:38:37

merci mult pentru apreciere

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!