Templul poeziei

Autor: Nicu2010, (06/03/2010 - 17:15)

Templul poeziei

Se stinge lumînarea poeziei,
Din sfeşnicul frumosului sublim!
Se stinge-ncet, pe masa veşniciei…
Puţin a mai rămas să o privim.

Se stinge-o stea, a cerului poetic,
Lăsîndu-şi raze-n inimi şi în gînd.
Se stinge-ncet, vorbindu-ne profetic,
Că veşnic lumina-va pe pămînt.

E obosită pana de a scrie,
Pe fila-ngălbenită de trecut,
A construit cu ele pe vecie,
Un templu-al poeziilor de cult.

Ne regăsim copii de alta dată,
Cînd versul lui Vieru îl citim.
Gustînd din mîna mamei pîine coaptă,
Şi-n pragul casei părinteşti, ne regăsim.

Maestre, pentru tine-o poezie,
Dedic pe-altarul graiului român.
Rămîi să arzi pe veci în amintire,
Şi-a tale poezii cu noi rămîn!

03.03.08

• 0 commentarii
• Tema: Poezii Dedicate