Durere româneascǎ

Autor: Valeriu, (09/03/2010 - 18:25)

De douǎşcinci de ani plecat,
Trǎind printre strǎini, departe,
Venind în ţarǎ-am constatat,
Un lucru ce-l gǎsesc aparte;

Aici, in ţara ce trǎiesc,
În Babilonul peste ape,
Toţi emigranţi şi toţi vorbesc
O limbǎ englezeascǎ-aproape,

Cǎci fiecare-n felul lui,
Aceastǎ limbǎ o stâlceşte,
Fiincǎ timp de-nvǎţat nu-i,
Tot omu-aici…munceşte,

Şi-o -nvaţǎ,-aşa, din auzite,
De scris, e vai de mama lor
Şi cu accente diferite
Nu are treabǎ-acest popor (!)

Cǎci chiar dacǎ vorbim stricat,
Şi nici cuvinte nu ştim toate,
Ne inţelegem minunat,
Iar viaţa merge…ca pe roate !

În România, toţi au şcoalǎ,
Da’ nu de asta eu mǎ leg,
Ei au o limbǎ naţionalǎ
Şi cât de greu…se înţeleg!

Valeriu Cercel

Comentarii (4)

A scris Anatolie la 09/03/2010 - 18:56:46

Să fii sănătos frate!
Este un adevăr foarte dureros.
Mult, mult respect.

A scris Daria la 09/03/2010 - 22:14:43

si apune neamul nostru,
si dispare, si incepe totul
de la uitare...azi limba,
maine neamul...

A scris fenixonu la 10/03/2010 - 07:00:01

o stîlcește!!!

A scris maminineta la 10/03/2010 - 12:55:24

Cat tara are radacini
Limba romana n-o sa piara
Poate ca-i bine intre straini
Dar tot mai bine e in tara.

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!