între vată dulce şi vomă pe petale rupte din oglinda literelor

Autor: terraback, (10/03/2010 - 15:41)

(se dedică domnişoarei în roz)




ştiu că ai vrea să mă iubeşti pentru că îţi sare în minte vorbele despre
hârtiile mele dar tu nu poţi înghiţi greaţa mea ce satură de la prima literă
şi face să vomite toate peşterile pline cu vânători ce pictează cu cărbunele
flori de culoarea ta şi inimi sângerânde străpunse de săgeţi trandafirii

eu nu pot să fiu decât un păr din subţioara unui cal murind de fugă

ştiu că-ţi place că-mi dau părul cu gel şi mă rad regulat
ştiu că toţi vulcanii mei din obraji mei te îndrăgostesc
de palton şi de pantofii mei de piele lustruiţi cu salivă

vrei să mă vezi un david (michelangelo a murit)

o să-ţi dăruiesc o poză creată în photoshop iar tu să mă pui la icoană cu busuioc
(glumesc aş muri de zece ori cu pisica de gât până ce mirosul
va face din mine o nouă religie)

ştiu că nu mai vrei să pomenesc de WC dar unde să spun că mă duc
când picioarele se transformă-n stâlp de telegraf
mă piş că am penis şi rinichi

toate gândurile tale le-am citit în ochii tăi
(dacă aş face vreo metaforă aş minţi)

citeam zâmbet de şarpe
foaia uitată în cartea
împrumutată
mă îndoiam pe spate
până ce ajungeam în
mâna lui ulise şi-mi
aruncam petalele cu
toate mâinile disponibile
în pungi de plastic
până ce paradisul devenea
negru dincolo de ochi
tu omorai cu ciudă narcisul
rămas în mine
apoi montai cioburile
ochilor mei deasupra
chivetei

mi-am promis în trolebuz că o să scriu despre tine
domnişoara în roz
ce-mi aduci aminte că mâncam vată dulce cu apă

taxatoarea îmi cere bani pentru călătorie

• 1 commentarii
• Tema: Poezii Diverse