Amor metalizat

Autor: IngerDecupat, (10/03/2010 - 21:28)

Priveam printre nervuri statuile din parc,
Din turnul meu de frunze,cangrenat,
Cum siluete fine zaceau langa copac,
Amorul il vedeam
Din turnul meu de frunze, cangrenat.

Din turnul meu, demult uitat,
Priveam statuile ce fac,
Cu ochii reci se mangaiau,
Cuprinse de-un amor metalizat.
Se-mpreunau.

Din turnul meu nu mai privesc,
Caci frunzele s-au aruncat,
Doar goala sunt
Si-mbratisez statuia,
Cuprinsa de-un amor metalizat.

Comentarii (2)

A scris labic la 11/03/2010 - 13:15:03

Mi-a palcut mult poezia!

A scris lusi la 25/04/2010 - 19:48:29

Se simte puternica influenţă bacoviană.
Pentru a reuşi să te afirmi în poezia contemporană, în vers clasic, ar fi necesar să realizezi ceva nou, sau măcar un plus evident în densitatea metaforei.

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!