Misterul naturii

Autor: 1olga12, (11/03/2010 - 21:00)

Natura
Natura nu mai poate sa-si ogoaie,
Durerea pentru munti fara paduri,
Suporta greu imperiu de gunoaie,
Oferite de noi oribile murdare creaturi.

Isi varsa plinsul ploilor acide,
Vomita putregaiuri si micoze,
O dor rarunchii astmul o ucide,
Iar noi continuam sa-i facem poze.

Tuseste gaze de esapament,
Pletele-i verzi au suferit mutatii,
I-s glezdele blocate in ciment,
Iar noi ne pierdem in elucubratii.

Si totusi ea ne cheama ca o mama,
Si ne hraneste cum-necum pe toti,
Ofera frumuseti de pus in rama,
Ce se admira zile si nopti.

Natura-si plinge ranile cuminte,
Si printer lacrimi poate sa zimbeasca,
Ca pe copii ea stie sa ne-alinte,
Uintind adesea sa ne dojeneasca.

Natura-i blinda si frumoasa,
Daca o pastrezi mireasa,
De n-o lasi…si ea nu te lasa,
Si vo-m suferi o viata!

Natura-i mama,ce in zori,
Cu roua de ginduri te-adapa,
Te lasa printre vise sa zbori,
Cind mergem la munte odata.

Natura-i sanatatea noastra,
E tot ce ne dorim,
Natura ne este insasi viata,
Si ca pe viata s-o pazim.

Natura-i aerul,si cimpul,
Natura-i cerul instelat,
Natura-i dorul nostrum sacru,
De tot ce-n suflet e-adunat.

In fata ta mare Natura,
Cu totii azi noi ne-nchinam,
Si o chemare catre lume,
Inca o speranta mai lasam.

Oameni:auzitine glasul,
Lasati natura sa traiasca,
Oameni opriti dezastrul,
Ca mine poate fi tirziu.

• 2 commentarii
• Tema: Poezii despre Natură