Copacul părăsit (partea întâi)

Autor: SOM53, (13/03/2010 - 11:35)

Venind odată înspre casă
Am văzut în luncă eu
Un copac atins de soartă
S-ăl priveşti e tare greu

A avut şi bune vremuri
Îl iubeau pe el chiar toţi
În a lui puternici crenge
Era viaţă în orice colţi

Părăsit şi singuratic
Jale mare să te uiţi
Tare trist aşteaptă ziua
Vor veni să-l facă trunchi

Tulpina zveltă şi uscată
Pe cer albastru se vedea
A lui soartă îmbătrânită
E părăsit şi el plângea

Lacrimi galbene şi multe
Acoperise întregul corp
Încâlcite crengi şi rupte
Adunate sunt în snop

Într-o clipă întreaga viaţă
Am văzut îndată eu
Mort stătea parcă în gheaţă
La trecut gândea mereu

Stă el gol și fără frunze
Nu mai are crengi cu flori
Viaţa lui deja trecuse
Nu mai are el comori

Dar au fost şi zile-n soare
Tot era în albe flori
În jurul lui multe mioare
Pășteu iarbă ca surori

Ciobănaşul în a lui umbră
Flueraşul îl scotea
Și cânta duios o doină
Sufletul de î-ţi rupea

• 0 commentarii
• Tema: Poezii despre Natură