Copacul părăsit ( partea 2)

Autor: SOM53, (13/03/2010 - 11:41)

Roiuri multe de albine
Miere adunau în flori
Venea când toamna aurie
Avea frunza mii culori

Iar când pasărea măiastră
Începea cântecul ei
Asculta fiinţa toată
Nu erau ei parcă vii

Pentru mulţi era el casă
Tare mulţi la el ţineau
Pentru mulţi avea el masă
Mulţi la el se adunau

Au venit zilele grele
Necesar nu este nimănui
Nu mai sunt acele zile
Şi nui viaţă-n jurul lui

Nu sloboade creanga frunze
Şi putere n-are el
Timpul lui încet se scurge
Viaţă nu mai are el

Omul are aceiaşi soartă
Eşti tu tânăr sănătos
Bani prieteni multă baftă
Te înconjoară ei frumos

Dacă boala te atinge
S-au nu porţi tu epoleţi
Interesul repede se stinge
Aceiaşi soartă tu aştepţi

Veşnic nui nimic în viaţă
Totul este trecător
Tinereţea tot te lasă
Tu uitat eşti de popor

Parcă tot acelaşi eşti
Însă multe s-au schimbat
Tu încet îmbătrâneşti
Mulţi pe tine te-au trădat

• 0 commentarii
• Tema: Poezii despre Natură