-- Lupii --

Autor: Anatolie, (17/03/2010 - 11:38)

Prin codrul cândva des,
ajuns răriş, pe-alocuri şes,
înfăşuraţi în razele solare,
lupii flămânzi, în dezolare,
se plimbă căutând mâncare.

În frunte, păşind îngâmfat,
chiar de-i sleit şi hemesit,
privind chiorâş spre asfinţit
se mişcă lupul-împărat,
de-ai săi ortaci naivi urmat.

Urlă în cor toţi fără silă,
întorşi spre răsărit de soare,
poate de undeva apare
vreo jivină, fie şi fosilă,
doar foamei să-i dea alinare.

Ceva foşni în ciritei
şi toţi, ca nişte groaznici zmei,
se avântă, dar înghimpaţi fiind
dădură înapoi urlând, silind
şi împăratul să fugă după ei.

Nu răbdă bietul stomac
şi turbata haită văzând un copac,
nu oricare, ci stejar - în floare,
începu a roade cu înverşunare,
rupându-şi colţii în tulpina tare.

Puiandrii vesel chicoteau,
gâze zumzăiau, păsări ciripeau
când lupii hapsâni colţii potriveau,
şi porniră haita urlând de durere,
spre soare răsare după mângâiere.

• 0 commentarii
• Tema: Poezii despre Natură