Epocalul

Autor: Chayenne, (18/03/2010 - 21:42)

Tace,si iar tace,tace timpul
Copacii s-au mai pustiit si bate vintul
Iar el, tot tace, dus de val de agonie
Caci timpul, el e singur,iar clipepe-o mie.

Se bate drumul plin de pietre spre sfarsit
El merge aspru,docil si repezit
In urma lasa case,biserici si copii
Care-l intreaba,,dece nu mai revii?

Privirea lui ostila si aplecata jos
Nu se intoarce-n urma ca nu e prea frumos
Si merge cu pasi mari spre altele epoci...
-Asteapta, ca sunt tanar,nu vreau sa ma sufoci.
-Te rog,mai stai in tihna,citeste vre-o revista
-Iar eu din adevar, voi trece tot pe lista
-Voi naste si copii,voi face o fantana
-Si-apoi ca in trecut sa ma apuci de mana...

Comentarii (0)

La această poezie nu au fost adăugate comentarii.

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!