Mugur, mugurel

Autor: Anatolie, (30/03/2010 - 23:29)

Un mugur pe-o rămurică,
mică, dar ca o mămică,
legănată-ncet de vânt
îl adoră ca pe-un sfânt,
altfel cum s-ar dezvolta
să-ajungă-n sfârşit şi ea
ramură în dezvoltare
precum soră-sa mai mare,
se-ntinde-ncălzit de soare
la-nceput de primăvară
s-ajungă şi el în vară
cel puţin o rămurică,
fie cum e-a sa mămică,
şi de rând cu-alte surori
când soarele nu e-n nori,
mândră precum o cucoană
să se bucure şi ea
că ajunsă rămurea
este parte din coroană
şi poate de orice dată
să-ajute copacul-tată.
Şi tatăl bine-nverzit
de mugur e mulţumit,
că tulpina e umbrită
şi de soare e păzită,
că altfel ce-ar face el,
fără mugur, mugurel?

30 martie 2010

Comentarii (4)

A scris Valeriu la 31/03/2010 - 02:12:38

Poezie dragalasa ca un cantecel !

A scris Anatolie la 05/04/2010 - 08:57:07

Poate şi va fi cândva cântat! Cine ştie.

A scris BLACKSEAGROUVE la 14/04/2010 - 15:02:48

Şi tatăl bine-nverzit
de mugur e mulţumit,
că tulpina e umbrită
şi de soare e păzită,
că altfel ce-ar face el,
fără mugur, mugurel?

A scris aura la 28/04/2010 - 08:54:30

Cantecel, da. Poezie, e prea mult spus. Nu se supara nimeni, nu?

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!