Nu mă lăsa să plec
Autor: AlyMer, (04/04/2010 - 22:07)
Am găsit acei ochi...
Am auzit chemarea abea desluşită
A lui...A Lui!!!--
Sufletul cu care-am coborît din cer,de mînă.
...................................
Aici, zidirea-n trupuri a făcut să ne uităm...
Si-am fost trişti,
Şi-am fost singuri.
Ne căutam
Şi tresăream cînd ghiceam vreo asemănare
În gesturi, paşii cuiva,
Într-o privire aproape ţie geamănă.
Poezii, cîntece, nopţi...
m-au învăţat cum să te iubesc;
Ploile, norii, luna, fulgii, florile...
mi-au povestit cum eram noi atunci.
...................................
Zidurile au presat sufletul
Pînă mi-a rămas doar o amintire despre tine:
Vocea ta--
Te-am auzit, te-am găsit!
Dar muştele astea, numite iluzii
Ne-aduc dovezi şi rînjesc în jurul nostru,
Zicînd că uitarea-i definitivă
şi n-are cum să ne-amintim!
Ruşinaţi de ocara lor,
Ne depărtăm...străini...
Noi care ne cunoaştem
Înainte de-nceputuri,
Înainte de-a ne fi născut.
Scutură-ţi sufletul!
Şi-ntreabă-l dacă
Sînt eu--Ea...
Apoi cheamă-mă
Strigă-mă!
Să mă trezesc din somnul uitării...
Nu mă lăsa să plec...
Nu pleca...
- 7 commentarii
- Tema: Poezii de Dragoste
