Nu mă lăsa să plec

Autor: AlyMer, (04/04/2010 - 22:07)

Am găsit acei ochi...
Am auzit chemarea abea desluşită
A lui...A Lui!!!--
Sufletul cu care-am coborît din cer,de mînă.
...................................
Aici, zidirea-n trupuri a făcut să ne uităm...

Si-am fost trişti,
Şi-am fost singuri.
Ne căutam
Şi tresăream cînd ghiceam vreo asemănare
În gesturi, paşii cuiva,
Într-o privire aproape ţie geamănă.

Poezii, cîntece, nopţi...
m-au învăţat cum să te iubesc;
Ploile, norii, luna, fulgii, florile...
mi-au povestit cum eram noi atunci.
...................................
Zidurile au presat sufletul
Pînă mi-a rămas doar o amintire despre tine:
Vocea ta--
Te-am auzit, te-am găsit!

Dar muştele astea, numite iluzii
Ne-aduc dovezi şi rînjesc în jurul nostru,
Zicînd că uitarea-i definitivă
şi n-are cum să ne-amintim!

Ruşinaţi de ocara lor,
Ne depărtăm...străini...
Noi care ne cunoaştem
Înainte de-nceputuri,
Înainte de-a ne fi născut.

Scutură-ţi sufletul!
Şi-ntreabă-l dacă
Sînt eu--Ea...
Apoi cheamă-mă
Strigă-mă!
Să mă trezesc din somnul uitării...

Nu mă lăsa să plec...

Nu pleca...

Comentarii (7)

A scris Anatolie la 05/04/2010 - 08:44:43

Strigă-mă!
Să mă trezesc din somnul uitării...
Aşa e!

A scris fenixonu la 05/04/2010 - 11:16:47

Fenomenal!!!!!!!!!!Și iarăș o poezie Academică!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

A scris tina_g la 05/04/2010 - 13:40:30

,,ne cunoastem inainte de-nceputuri''...
felicitari!

A scris labic la 08/04/2010 - 10:54:32

O poezie frumoasa, shi cu adevarat profunda!

A scris Unactorgrabit la 02/05/2010 - 09:03:55

voi căuta să fiu cât mai exact....şi să pun sare sau piper...sau de ce nu "sugar"...în acest comentariu...:
o poezie trebuie să aibă o introducere...un cuprins şi o încheiere...pentru a crea un tot...şi această poezie are....apoi trebuie să surprindă cititorul prin ..."ceva"...şi m-a surprins...nu în ultimul rând trebuie să fie bogată în simboluri ce să ofere pedanţă...şi există şi aşa ceva...poezia în vers liber..alb nu este chiar atât de simplă...pentru că ,comparativ cu cea cu rimă..care cântă prin ritm,cea cu versuri albe cântă prin esenţa...şi această poezie are muzicalitate....această poezie este un interludiu între trecut şi viitor....prezentul fiind însăşi poezia în sine....ăsta a cam fost"sugar-ul"...acum piperul....:"Dar muştele astea, numite iluzii"...aici sunt dezamăgit că în frumuseţea şi profunzimea poeziei au apărut .."muşte"...acest cuvânt în contextul dat face parte din poezia ..."WC-ul de afară"a lui hallotoall...nu are efectiv ce căuta aici...tu ai vrut să creezi o metaforă dar mie personal mi-a creat dezgust....în rest să auzim de bine....suces.

A scris coldrain la 14/05/2010 - 08:12:45

Poezii, cîntece, nopţi...
m-au învăţat cum să te iubesc; foarte original bravo...e super si tare..

A scris AlyMer la 01/07/2010 - 15:24:43

Poeziile astea sunt scrise spontan, din instinct as spune, mai mult ,decit logica...in citeva minute ..sar repede la scris atunci cind sufletul are nevoie urgent sa izbucneasca, urmaresc sa redau exact ceea ce simt, nici nu reusesc sa atrag atentia la "reguli literare"...defapt nici nu le prea cunosc,o fac intuitiv...asa s-a intimplat ca ineriorul meu scos la realitate se pare ca se cheama "poezie". Oricum multumesc pentru obiectii, poate cindva am sa ma apuc si serios de aceasta indeletnicire. Da pina atunci sper ca aceasta marturisire sa nu ma excluda din lista celor care mai scriu.(Unactorgrabit, multumes pentru laude,iar mustele celea le-am scris pentru ca sunt... si asa cum imi incurca mie asa incurca si metaforei in poezie..oricum merci..tie si voua celorlalti care nu obositi sa treceti"examinatori" si printre semintele gradinei mele.)

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!