Zarzărul

Autor: maminineta, (08/04/2010 - 12:22)

Sădit de astă toamnă, un zarzăr mititel

Ieşi în primăvară, nerăbdător să-nfloară

A fost o iarnă aspră, dar sigur fiind pe el

Deschise ochi de floare spre lumea de afară.



De sus o rază caldă îl mângâie uşor

Simte cum urcă seva în muguri ca un drog

Un vînticel adie, parfumuri te-nfior

Şi-n astfel de miresme, de tine eu mă rog.



Aş vrea să vii acasă, parfumul să-l inspiri

Să simţi o briză dulce de bucurie clară

Să ştii ce se întâmplă, deloc să nu te miri

Să vezi schimbarea vieţii, ce sigur o s-apară.



Un zarzăr mititel, înfloare în lumină

Şi albul pur din floare, pătruns e de nectar

Apare dintr-o dată, cu zumzet, o albină

Ca să-mplinească iarăşi Dumnezeiescul dar.

• 0 commentarii
• Tema: Poezii despre Natură