Serenata

Autor: Mephistopholes, (19/04/2010 - 18:32)

Ridic abea, sprînceana-n sus
Ţintit în vag, privesc adînc
Nimic nu văd, doar timpul, ce s-a scurs
Inhib, mă simt tot mai nătîng

Clepsidra vieţii, mi s-a spars
Şi-mi lasă rană, pe obraz
Nisipul, de păcate ars

Îmi, plînge Serenata-n suflet
Mă arde, mă sufocă-ncet
Mă doare, adînc, pînă la urlet
De neputinţă-s, cert

Umil, nu cer nimic
Umilitor, îţi cer de tot
Să-mi ţin, băiatul, pe un pic
Nimic, şi totodată, tot...

• 2 commentarii
• Tema: Poezii de Dor