Aventura unui ,,răsfăţat” de soartă...

Autor: bodleu1952, (29/04/2010 - 15:52)

(Evenimentul nu face parte din viaţa mea)

Când ai plecat cu ochii plini de lacrimi,
Cuvinte grele în inimă mi-ai încrustat,
Dusă te-ai dat de valul ieftenilor patimi,
În casă mare, la bărbat bogat...
Am tot avut învinuiri, o viaţă aproape,
Că n-am ştiut, că n-am dorit să te conving,
Dacă eram mai insistent, atuncea poate,
Aveam să am câştig...
Nici nu ştiu cum să-ţi spun să înţelegi,
Că nu sunt supărat deloc pe tine;
Nu ştiu ce ar fi fost, te rog să crezi,
Dacă rămăneai cu mine...
O viaţă aveai să plângi că nu ai bani,
Iar eu n-am fost şi n-o să fiu bogat;
Nu le doresc aşa ceva nici la duşmani,
E bine deci că ai plecat...

Comentarii (4)

A scris fenixonu la 29/04/2010 - 16:13:07

sțublimă Poezie!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

A scris Anatolie la 29/04/2010 - 17:30:10

Nu le doresc aşa ceva nici la duşmani,
E bine deci că ai plecat...
E greu de spus cine a avut mai mare noroc, eu cred că tu frate, de altfel, ce aveai să scrii.
E super?

A scris bodleu1952 la 29/04/2010 - 19:53:55

... Am spus doar că nu face parte din viaţa mea....
Nu am avut eu atâtea păţanii în viaţă, despre câte scriu....

A scris lupusvetlana09 la 02/05/2010 - 14:06:06

E o situaţie foarte reală,
cred că eroul liric e în cîştig.

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!