Cerul deznoada ploaia-glossa revenirii
Autor: lusi, (05/05/2010 - 10:50)
Cerul deznoada ploaia cu palme de eter
Cand pasii tai, sub aripi, se cuibaresc in vene
In calea mea se umfla siraguri de ravene,
Azi botul meu de sange se trage-ntr-un ungher
Privind cu disperare strafunduri de avene.
Ma simt captiv, pe umeri port cojile de luna
In pumni simt pulsul lumii, in teaca de hangher
Azi, beduinul mandru ca soimul lui, stingher,
Isi are numai calul si-n valea de sub duna
Cerul deznoada ploaia cu palme de eter.
Nisipul , plin de stele, se rasuceste-n tul
Iluzii si miraje sunt roase de falene,
Sperantele, cadavre, sunt rupte de hiene
Raman sub ploaia rece un bot fetid de mul,
Cand pasii tai sub aripi, se cuibaresc in vene.
Chem duhuri sa m-ajute eu insumi sunt descant
Ce rupe ceata-n valul pierdut pe sub polene,
Sa te aduca-n plasa tesuta printre gene,
Sa-nchizi in lampa veche scaietii dusi de vant,
Si-n calea mea sa umpli siraguri de ravene.
Tot cerul si nisipul le-am impletit in ruga,
Dar nemiscat in dana sta vechiul velier
Sunt ciondamnat la vise la temeri granicer
Si-n noaptea fara capat uscata buturuga
Azi botul meu de sange se trage-ntr-un ungher.
Ma vei gasi vreodata, cand timpul o sa stea
Din rataciri traite-n culisele de scene
Vei fi doar amintirea frumoaselor elene
Statuie impietrita sub ochii reci de stea
Privind cu disperare strafunduri de avene.
Privind cu disperare strafunduri de avene
Azi botul meu de sange se trage-ntr-un ungher
In calea mea se umfla siraguri de ravene
Cand pasii tai sub aripi,, se cuibaresc in vene
Cerul deznoada ploaia cu palme de eter.
- 8 commentarii
- Tema: Poezii de Dragoste
