Între Da şi Nu
Autor: AlyMer, (14/05/2010 - 14:16)
Îţi zîmbesc sfioasă,
Făcîndu-ţi semn spre
Altarul iubirii noastre,
Dar tu păşeşti ca-ntr-un
Cimitir.
Îngenunchezi în faţa mea,
Îmi şopteşti de dragoste şi dor
Aşa cum ai aduce unui mormînt
Flori.
Dragule, nu sînt un mit
Ori legendă, îngropată
În tăcerea pietrelor reci,
Care tac istorii
Despre zîne şi crăiese--
Ce-au vegheat la perna-ţi
Cînd erai copil.
Îmi ştii doar numele--
La mine tu încă visezi,
Dar eu sînt vie,
Sînt aici...
Şi-ţi seamăn ţie.
Dacă ţi-e frică de privirea mea,
Mă pot ascunde într-o carte--
Mă vei culege rînd cu rînd,
Mirat de conţinutul nou... parcă antic.
Şi voi tresări sub pagini--
Sărutată de atingerea ta,
Fericită de fericirea ta...
Da, ar fi bine
Dacă s-ar hrăni trupul
Doar visînd la mîncare...
Dar ştii, că-ntr-un final
Moare.
............................
Dragostea platonică
Se ţese acolo--
Între lună şi soare.
Aici, însă sub tipar de viaţă,
Pămîntul ne cere
Una între carne şi oase.
- 2 commentarii
- Tema: Poezii de Dragoste
