Balada pentru tatal meu

 
 

Eşti al meu
Mai mult decât erai
Tatăl meu
De dincolo de rai

Vine toamna
Peste mine iar
Să învăţ ce-nseamnă
Dulce-amar

Ruginie frunză
De vânt alungată
Leagănă copilul
Care-am fost odată

Lună şi voi stele
Veşnicie sacră
Leagăn pe genunchi
Tatăl meu vă facă

Şi poveşti în versuri
Câte ştie-a spune
Vi le spună vouă
Fi-ţi a lui minune.

Noaptea o să vină
Voi ve-ţi răsări
Şi din ceruri tata
De mine o şti.

Iar tu spune-i lună
Că eu o să fiu
În pridvorul casei
În noapte târziu

Sau m-oi duce lună
Între tei s-adorm
Spune-i tu să vină
Că-l aştept în somn

Sau poate în iarba
De coasă cosită
Unde toată noaptea
Greierii îmi cântă

Alte griji nu-şi facă
De mine mai zi-i
Că de-o vreme lună
Nu mai sunt copil.
(2001)

 
 
 
 
 

2 Comentarii

  • Frumoasă poezie, sinceră.
    suntem copii cît mai avem părinţi...

     
  • Impresionat.
    Daca nu ai citit, repet daca, Oda pentru parinti, de Adrian Paunescu, citeste-o sau reciteste-o. Daca eu as fi putut scrie o asa poezie ca a lui nu mi-ar mai fi trebuit sa scriu nimic, niciodata,
    Felicitari.

     

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!