Bate vântul în livadă

Autor: Anatolie, (22/05/2010 - 08:24)

Bate vântul în livadă,
ramul geme de durere,
florile nu vor să cadă,
dar o fac fără de vrere.
Plânge ramul după ele
şi dânsele în cădere,
cuprinzând pământul,
însetat şi-n clipe grele.
Pomii deranjaţi şi ei
freamătă cu-nchinăciune
poate vin şi vremuri bune
după-atâta uscăciune.
Cerul parcă-ar fi un jude,
îi priveşte şi-i aude,
şi de jale-ncepe-a plânge,
iar vântul nu îi mai frânge.
Pomii mândri, rămuroşi,
freamătă-ntre ei voioşi
parcă-ar fi nişte copii
între multe jucării.
S-au oprit, n-o să mai cadă
flori din pomii din livadă
şi în toamnă, vai ce roadă
va avea frumosul ram.

21 mai 2010

Comentarii (4)

A scris aurora_vaslui la 22/05/2010 - 10:12:14

Spectaculoasa de frumoasa poezia! Asa versuri le citesti cu mare drag.Bravo!

A scris bodleu1952 la 22/05/2010 - 10:54:56

florile nu vor să cadă,
... Parcă se simte durerea lor...

A scris lupusvetlana09 la 22/05/2010 - 15:10:57

am citit de cîteva ori cu nespusă plăcere.
foarte reuşită.

A scris Anatolie la 22/05/2010 - 16:18:55

Vă mulţumesc pentru că găsiţi timp să treceţi şi prin scrierile mele.
Vă pup.

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!