Unui orfan...

de teojazy în Poezii despre Prieteni 0 comentarii

La răscrucea dintre vremuri
S-a ivit din colţuri negre,
Un copil ce nu-nţelege
De ce vin atâtea neguri.

El nicicând n-a avut parte
De râsete, de cadouri,
De mângâieri şi jocuri
Dar cine ştie poate…

Curând s-a făcut mare,
Dar în lume rost nu are,
Nu ştie ce drum s-apuce,
Chiar de-ar şti, nu s-ar mai duce.

S-a lăsat atunci credinţei,
Căci n-a avut parte de viaţă…
Pe care au avut-o părinţii
Lăsând în urmă numai ceaţă.



0 Comentarii

La această poezie nu au fost adăugate comentarii, fii primul!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!