Viața ca o flacără...
Autor: goeteri, (13/06/2010 - 14:51)
Nu-i materie viața, este pură energie...
Nașterea îi e amnar, vâlvătaia-i făclie.
Începutu-i fragil, întețitu-i cu suflul,
Roșu-i este sclipirea, rug îi e începutul.
Vântul nu o doboară, îi dă înalt, o iuțește...
Apa îi este ardoarea, în înec o sfârșește...
Emanația-i suflet, cum fuiorul de fum;
Rece are sfârșitul, prin cărbune înspre scrum.
Focul viu e de tânăr, trosnet dă în scântei,
Zgomotul îl înalță, exploziv în idei...
Mistuirea în plin, tot distruge în cale;
Creatoare-i de crimă, topitor de metale...
Calmu-i este final; din făclie vioaie
Alb-cernitul e spuza, crudul lemn îl îndoaie.
Înțeleptul emană, pulsu-i intermitent;
Poate naște un altul, transferându-l ardent.
Liniștit redevine, cald își pierde vigoare
Se împrăștie în vânt, rece e, scade... moare.
Va fi doar o amintire... flacăra cărăușă...
Foc și viață se sting, totul este... cenușă.
”Energia”-i plecată, pe vecie e dusă !
Reînvierea-i himeră, este doar... presupusă.
Este în van încercarea, de întors, reînviat;
La cenușă, cu foc, nu dai viață....A încetat !
06.06.2010
- 6 commentarii
- Tema: Poezii despre Natură
