De-ale florilor
Autor: Aton_RA, (25/06/2010 - 17:38)
Într-o dragă dimineaţă,
Se trezi întreaga zare
Că-i scăldată de verdeaţă,
Şi că poartă-n flori visare.
Şi strigând spre-nseninare
Florile să îşi trezescă,
Soarele zâmbind mai tare,
Începu să strălucească.
Prima, se trezi cicoarea,
Din petale fremătând.
Salută vântului boarea
Ce dansa dulce-plăpând.
Iar rochiţa-rândunicii
Îşi deschise ochiul mare,
Şi privea frunza arnicii
Ce-i ţinea...niţel răcoare.
Şi zoreaua cea plăpândă
Se gătise-n roză haină,
Pe cînd gura-leului,flămândă,
Roua încerca să-şi cearnă.
O cucută-nfumurată
Se grăbea să se întindă,
Ocărând volbura-ncăpăţânată
Că-ncerca să o cuprindă:
'- Vai, tu soro,...eşti nebună?
Iar ai mai crescut azinoapte,
Şi nu ai decât o lună -
Văd că eşti pusă pe fapte.'
Clopoţelul de grădină
Le strigă la adunare,
Iară roza - ca regină -
Le ţinu o cuvântare:
'- Fraţi, surori şi...voi scaieţi!
Astăzi v-am chemat la sfat,
Căci de vreo două dimineţi
Veste rea vântul mi-a dat.
Cică-n drumul său pribeag,
Pe când rătăcea zglobiu,
S-a lovit de-al Toamnei prag
Şi-acum suflă a pustiu.'
'- Aoleo!'...zise un spin.
'-Oare ce e de făcut?
Chiar de mă numesc pelin,
M-amărăşte acest gând.'
Scaiul, tot se inroşise
De atâta-ncrâncenare,
Şi în taină se gândise
A porni spre-nsămânţare.
Toţi se agitau de zor,
Când regina iarăşi zise:
'- Linişte peste răzor!
Fricile sunt interzise.
Eu vă dau un sfat,copii:
Nu vă ofiliţi prea iute,
Pân' ce Toamna va sosi,
Să aveţi seminţe multe.
Mai avem vreme puţină -
Deci să ne rodim de zor,
Iar când Toamna o să vină
Ne-om ascunde sub răzor.'
Astfel zise roza albă
Din petale scuturând,
Şi coroana sa cea dalbă
Se pierdu treptat în vânt.
'- Vai!...Regina a murit!'
Zise tremurat cucuta.
'- Cred că toamna a venit,
Şi m-apucă iarăşi guta.'
'- Dar avem nevoie de-o regină.'
Se stropşi şi clopoţelul.
'- Să domnească în grădină
Pân' ce-o să coboare gerul.'
'- Bine, bine,...dar pe cine?'
Zise-o floare cu turban.
'- Nu vedeţi? Boala ne vine
De la vântul bădăran.'
Şi dansând peste grădină,
Vântul le fura petale,
Când deodată...o regină
Înălţă suava-i floare.
Era o floare-ntârziată
De crizantemă frez,
Ce-şi desfăcu corola toată
Spre-al toamnei crez.
Se liniştise chiar şi vântul-
Încremenit fiind de mirare.
Şi-apoi...se-acoperii pământul
Cu brumă rece şi petale.
- 0 commentarii
- Tema: Poezii despre Natură