Tina şi eu

Autor: tina_g, (29/06/2010 - 21:30)

Azi am întâlnit-o. Mergea grăbită pe o stradă lungă de tot, cu ochii aţintiţi spre final. Privirea ei m-a speriat,încât nici nu am îndrăznit s-o salut. Părea tristă si fericită, palidă si rece, un om căruia renunţi să-i mai spui ceva. Își ducea umbrela în mână. Probabil, iubește ploaia. Mie îmi place doar s-o privesc, s-o admir,niciodată s-o simt. Ei însă îi place să cadă, se vede după palmele zdrobite de prea multe linii. Ea vrea să fie adevărată, eu vreau să fiu fericită. Ei îi plac fluturii, eu îi ocolesc mereu, ea citește Blaga, eu mă citesc doar pe mine, ea adoră tăcerea, mirosul, forma ei ovală, eu cânt mereu. Ea nu întreabă nimic și îi place să-și ascundă pumnii de ceilalţi, eu însă stiu să lupt. Ea nu ar citi nicicând aceste rânduri, eu le-am si scris. Tina știe că orice aș spune, nu greșesc, de aceea, seara, când ne vom întâlni, n-o să mă certe. Iar asta, asta e minunat.

• 2 commentarii
• Tema: Poezii Diverse