Continente

Autor: goeteri, (07/07/2010 - 16:42)

Ispititoare suprafețe de colonizat
Sunt doar ieșiri dintre abisuri sumbre
Într-o cutumă le numim, pe scurt, uscat
Și sunt într-un continu derapaj, către niciunde.

Din timp îndepărtat, de mii de milioane
-Nu știu cum știm de-atâta veșnicie-
Se tot despart și le unesc arcane...
Tot așteptând, pe ele, lumea ca să vie.

Plutim cu toții pe-un cuptor încins;
E plin de topitură, clocotind mocnit...
De s-ar aprinde, oceane, nu ajung, de stins;
Din răsărit, într-o oră, este un asfințit !

De provenim cu toți din strămoș comun,
De unde-i unul, altul, negru, galben, alb ?
Suntem pe-o sferă, și între toți e drum !
Nu am suficientă rațiune, sunt prea ”slab”...

Cred cu convingere că suntem niște clone
În familii, linii, gene, sușe independente
Însămânțate în nații, în popoare, rase și pe zone
Cu repartiție precisă, după calități... pe CONTINENTE !
22.06.2010

• 4 commentarii
• Tema: Poezii despre Natură