Suflarea pământului

Autor: Alexander_S, (11/07/2010 - 09:39)

Vântul va sufla cu flori, gingașă-i vuire,
Ca să pot privi spre cer plin de fericire,

Sau pe-o clipă ar făcea să privesc la spice,
Sărutând vecina sa, vorbe dulci îi zice.

Peste dealuri va păși aerul de vară
Aruncând zile spre nopți, stele să apară,

Sau venind foșnind din frunze să ne spună iar -
Că pe-alături fericirea trece în zadar!...
..............................(17 iun 2010)

Comentarii (4)

A scris goeteri la 11/07/2010 - 11:08:38

Plăcut pasaj... prin natură !

A scris maryan_na la 11/07/2010 - 11:18:49

fericirea nu trece niciodata in zadar uneori este de ajuns si urma ei ,iar asta tio spune o fata care pine nu mai demult nu putea iesi din depresie si considera viata un cosmar. ai scris niste versuri foarte frumoase si itit doresc in continuare succes!
cu respect
Marianna!

A scris Alexander_S la 11/07/2010 - 11:57:19

Multumesc mult!!
Eu tot candva aveam multa depresie si tristete((( dar viata se schimba... primesc si eu acu stropi de fericire)))

A scris un_vers la 18/07/2010 - 19:10:20

un vînt tăcut din seri de vară,
uşor amurgul înroşea...
şi din a zilei oboseală,
el pacea-n suflete picta...
superbe imagini creezi..mult succes!!!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!