Autentificare
Autor: IngerDecupat, (13/07/2010 - 16:43)
patata de amurg
tu pasesti mereu zgomotos
infipta in cuie
prin mica mea cochilie
cu becuri arse.
esti atat de palida
in trupul tau bolnav
cioplit in astrul noptii...
tu plangi mereu
si lacrimile
te doboara
la picioarele mele.
da-mi mana!
in noaptea asta
vom arde.
A scris Anatolie la 13/07/2010 - 20:26:33
da-mi mana!
in noaptea asta
vom arde.
E bine.
A scris maminineta la 13/07/2010 - 22:44:26
Ai pătat cuvintele de amurg şi le-ai trimis către noi, înveşmântate în cochilii în care ai stins lumina.Implinirea ta la sfârşit de poem este reţeta arderii substanţei ce urcă ca o sevă pentru a şterge lacrimile noastre.Imi place ce am citit.
A scris lost_in_love la 14/07/2010 - 00:35:10
degajare totală.
ești bravo.
dia.
A scris IngerDecupat la 14/07/2010 - 17:52:46
saru`mana :):):)
A scris tina_g la 16/07/2010 - 20:31:21
frumos si sensibil
deosebit...
Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!