Dar cum ai să-mi mături iubirea?

Autor: AlyMer, (13/07/2010 - 16:57)

Să te iert?
Ce să iert...
Iubirea ce-mi creşte sufletul,
Suferinţa ce mi-l frămîntă-n creaţie?

..............................

Ai plecat, tăcînd...
Neştiind...

Te-ai întors acum,
Să-ţi mături vina,
Înţelegînd că ai călcat un prag
Ce nu merită gunoiul.

Ei... acum ţi-e mai bine?
Nesupărarea mea
Ţi-a rupt din urmă o piatră--
Eşti liber,
Mergi mai departe!

Nu ştii, însă,
Că urmele tale vii, calde,
Parfumul ce-mi cuprind fereşti,
Care au tot pîndit iluzii, momite-n aşteptare,
Dor, ard, apasă!
Şi mai mult decît praful adunat,
De atunci.

Rîd ca şi unui necunoscut,
Îţi pun pe masă mîndrie, indiferenţă...
Şi chiar de plînsu-mi tremură,
Strigînd în piept,
Nu-ţi spun nimic.
Căci nu cu dorul mi-ai venit,
Ci tîrît de vina
Şi regretul tău
Din trecut.

Comentarii (3)

A scris Alexander_S la 13/07/2010 - 18:43:52

mda... nu e de-a binele aici... pacat...((((

A scris arty la 13/07/2010 - 20:09:42

nu mai mătura iubirea, iartă..

A scris coldrain la 10/09/2010 - 15:22:55

Te-ai întors acum,
Să-ţi mături vina,
Înţelegînd că ai călcat un prag
Ce nu merită gunoiul.

Rîd ca şi unui necunoscut,
Îţi pun pe masă mîndrie, indiferenţă...
Şi chiar de plînsu-mi tremură,
Strigînd în piept,
Nu-ţi spun nimic.

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!