Nopti albe

Autor: un_vers, (17/07/2010 - 11:32)

Cu Eminescu stau la sfaturi
Seară de seară...în tîrziu
Căci clipele se-ntorc cu veacuri,
Ca să-l găsească iarăși viu...
Stă singuratic în tăcere...
Și doru-și varsă-n poezii,
Nu cată altă mîngîiere,
Cuvîntul mîngîiere i-i...
Curg orele în ceasul nopții,
Dar pana nu încetinește,
Căci stă luceafărul pe ceruri
Și foaia îi ademenește...
Foșnește codrul după dealuri
Și-l strigă trist copilăria,
Regretele-l cuprind cu valuri,
Și-astfel se naște poezia...
Nopți albe...stau cu Eminescu
Și răsfoim aceeași carte...
Și eu citesc ce-i scris cu negru,
El printre rînduri rime-mi scoate...
Și la sfîrșit de poezie
Tăcută-s...nu întreb nimic,
Doar ochii îi ridic la stele
Și țes cuvîntu-n infinit...

Comentarii (6)

A scris maridumitrache la 17/07/2010 - 14:21:22

foarte frumoasa poezia......................bravo

A scris arty la 17/07/2010 - 14:53:04

e bine tot, scoate punctele totusi

A scris goeteri la 17/07/2010 - 21:43:22

Plăcută călătorie alături de un cuplu... atemporal !

A scris maminineta la 17/07/2010 - 22:02:49

Căci stă luceafărul pe ceruri
Și foaia îi ademenește...

Cred că ai vrut să zici,,fata îl ademeneşte.Versuri reuşite,idee foarte bună.

A scris un_vers la 18/07/2010 - 11:15:30

ms...da, mi s-a mai spus să evit folosirea excesivă a punctelor, insă m-am obişnuit să arunc printre ele idei la sfîrşit de rînd, de fapt asta a intrat în maniera de a scrie...voi încerca să ma perfecţionez!

A scris natashkap la 01/10/2010 - 11:16:19

E bine! BRAVO!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!