Castelul de nisip

Autor: Anatolie, (18/07/2010 - 12:13)

În nisip mai mulţi copii
Fac căsuţe, tu doar ştii,
Dar că eu cu Ionel
Am făcut ieri un castel.

Iar în el o prea frumoasă
De zmeu încuiată-n casă
Să n-o fure vre-un voinic,
Varsă lacrimi pic cu pic.

După gard, pe cal călare
Şi voinicul uite-apare,
Dar nu reuşi sărmanul
Să-şi lase măcar sumanul.

Zmeul fulgeră şi tună
Pornind groaznică furtună,
Dărâmându-le castelul,
Alungându-i voinicelul.

Doar un vuiet se-auzea
Şi frumoasa cum plângea.
Ar părea de necrezut,
Dar vă spun ce am văzut.

Comentarii (3)

A scris un_vers la 18/07/2010 - 12:49:30

ce frumos...sînt poezii dv p-u mine...caci sunt un veşnic copil în suflet....multumesc pentru linistea şi imaginile calde ce le redati...

A scris Anatolie la 18/07/2010 - 16:54:43

Cu cea mai mare plăcere. Sun poezii vechi, vechi, dar la care ţin foarte mult. Sunt printre primele. Şi eu în suflet sunt copil.
Mult succes şi ţie.

A scris aurora_vaslui la 19/07/2010 - 06:28:30

Ce pot să spun? Aceste versuri sunt minunate şi le-am citit cu mare drag! Cu admiraţie şi respect,

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!