Cântare primei învăţătoare

Autor: Anatolie, (21/07/2010 - 09:31)

Te mişti ca pasărea prin clasă
Sau ca pe scenă în balet actriţa,
Uiţi de tot şi de nimic nu-ţi pasă
Având în ochi elevii şi peniţa.

Te-apropii încet de-un copilaş,
Îi iei mânuţa şi o duci pe foaie,
Apoi i-o mişti lin, drăgălaş
Şi îl înveţi cuvinte ca să scrie.

Îl laşi pe el şi pleci la alt copil,
Din bancă-n bancă liniştită
Faci lucru nemaipomenit şi nobil
Chiar de eşti mult prea obosită.

A scrie, desena, cânta, dar şi citi,
A număra, dansa şi socoti
În patru ani copiii îi înveţi
Făcându-i înţelepţi şi îndrăzneţi.

Ne închinăm până-n pământ,
O suflet bun, iubit şi sfânt,
Că-n viaţă nu-i mai de onoare
Ca Dumneata - prima învăţătoare.

Urmează mulţi, dar vin şi pleacă,
Unii mai mult, alţii oleacă,
Dar Dumneata ai fost acel focar,
Din care scânteile nu mai dispar.

Comentarii (0)

La această poezie nu au fost adăugate comentarii.

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!