Aspirație
Autor: goeteri, (26/07/2010 - 18:53)
Inspir, tot inspir, tot văzduhu-l inspir,
Ca să-mi umplu torace de saci aerieni.
Mă-nalț, tot mă-nalț, în înalt de Zefir...
Oasele îmi sunt goale, nu vă vreau pământeni.
N-am pene, n-am puf, sunt balon de săpun.
Mi-a rămas doar curatul, de suflet spălat...
Mă îndrept spre liman, spre planeta Neptun;
Am un dor de-un albastru total, azotat...
Nu mă vreau putrezire de suflet pierdut
Căci am alte idei, nu fac parte din voi;
Sunt mai pur, mult mai pur și țintesc absolut...
De mă vreți înapoi, vă revin în strigoi.
Este-un greu pe Pământ și îl faceți mai greu,
Sunteți huma și lutul, sau cernoziom...
Eu îmi vreau ușurința, planarea de zeu;
Nu de trup am nevoie, doar de ergii de-atom.
De-aș putea, aș purta doar axoni, neuroni
Căci ce-i timp petrecut, este în ei experiență.
Las trăitul meschin și-ambiții, și hormoni...
Căci oricum în neant, nu sunt trup, îs existență... !
01.07.2010
- 6 commentarii
- Tema: Poezii de Despărţire
