Suferinţă

Autor: Crylu, (31/07/2010 - 11:33)

Nu vreau nici viaţă şi nici moarte,
Nu vreau nici lacrimi şi nici râs.
Vreau ca-n a vieţii mele carte
Să fie scris cum, cât am plâns.

Lacrimi cu sânge amestecate
Vor fi pe post de cerneală.
Şi pe frate-l voi scrie frate,
Iubirea o voi şterge de pe coală.

Căci nu provoaca decât suferinţă,
Dureri de cap şi stări de nostalgie.
Până la lupte – moartea conştiinţei,
Nehotărâtă – dramă, comedie...?!

Precum o umbră îmi urmează paşii,
Dar fuge, nu am ce-i oferi...
Şi fug şi eu, mă ascund precum laşii
Care fug de pe front pentru a fi.

Şi funia nu uită să atârne,
Să aştepte un nou suflet pe ea.
Cu membre atârnând ca nişte bârne
Şi aripi negre de catifea.

Nu-ncerc să uit să îmi urmez destinul,
Şi nici nu vreau s-aud al morţii glas.

O viaţă-n suferinţă-i tot ce mi-a rămas...

Comentarii (4)

A scris arty la 31/07/2010 - 12:13:48

mi-a placut mie versul acesta, bravo, mult succes!

A scris Anatolie la 31/07/2010 - 13:35:06

Nu vreau nici viaţă şi nici moarte,
Nu vreau nici lacrimi şi nici râs.
Vreau ca-n a vieţii mele carte
Să fie scris cum, cât am plâns.
Şi mie mi-au plăcut versurile. Bravo!

A scris florinlupan la 31/07/2010 - 16:16:28

Nu-ncerc să uit să îmi urmez destinul,
Şi nici nu vreau s-aud al morţii glas.
aici mai dulce e chiar şi pelinul (cred eu...)
O viaţă-n suferinţă-i tot ce mi-a rămas...

A scris Crylu la 22/09/2010 - 15:59:36

Mersi mult tuturor!
florinlupan, suna bine versiunea ta, dar eu intentionat am lasat in versul 3 un gol... ca fiind o clipa de meditare asupra celor ce urmeaza a fi spuse: "O viata-n suferinta-i tot ce mi-a ramas".

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!