A scris arty la 04/08/2010 - 07:44:17
cîndva te-am lăsat să pleci
plângeam, te rugam “mai stai..”
mi-au fost rugăminţile seci
ningea într-o lună de mai.
în urmă nici n-ai privit,
mi-ai spus doar “aşa sa-ntîmplat”
că totul ce a fost s-a sfarşit,
"sunt al altei femei, scump bărbat"
zadarnic păşeam pe alei,
pe unde în doi hoinăream,
dar nu găseam ochii tâi
“prea mult am iubit?..“mă-ntrebam..
poate eu undeva am greşit,
de am ramas vinovată atunci?
răspuns căutam, n-am găsit
apoi, în sfârşit, te-am iertat.
acum, dintr-un secol apus
când nici, că mai sunt nu sperai,
doar “buna..” zîmbind mi-ai spus,
şi-a nins ca-n cea luna de mai.
aş vrea să te am şi nu pot,
mă împac doar cu ce mi-e scris
rămai dar, precum ai fost,
un dor prea frumos, plin de vis..
p.s.
iar ninge, cu floare de tei
în sufletu-mi trist, neîmpăcat,
sunt femeia altui bărbat,
eşti bărbatul altei femei
este raspunsul meu mariana, multumesc de vizita..
Viorel iti multumesc de lectura şi sugestii, cine daca nu tu poate sa-mi dea o nota..