Sânge de berbec întro ară, spre vest

A scris goeteri la 06/08/2010 - 23:40:56

... Autobiografie și testament... ?!?
Foarte devreme... dar înțeleg muuult !

A scris arty la 07/08/2010 - 12:37:36

Din spice adunate de-o fecioară,
Când voi păşi spre casa fără dor,
Colacul de ţărână, copt în pară,
Nu voi să aibă cruce, raze doară
Să poarte cercul magic, şi-n decor

e sperb tot, incantator..

A scris lusi la 07/08/2010 - 23:03:21

Goeteri, mulţumesc pentru constanţă şi citire

A scris lusi la 08/08/2010 - 00:09:54

Arty, ţi-am scris mult dar am fost delogat şi s-a pierdut.
reiau succint dar îmi pare rău pentru dizertaţia pierdută.
Motivul pentru care am scris poezia este o carte de bucate scrisă de Radu anton Roman.
Această carte este o compilaţie de texte care reproduc paşii spre sacru ai poprului român din toate locurile unde trăiesc români din basarabia până în Vale Timocului.
Voi scrie mai multe comentarii sa nu le pierd

A scris lusi la 08/08/2010 - 00:13:47

În poemul acesta sunt referiri la daci clare. Naşterea era primită cu tristeţea pentru viaţa pe pământ iar moartea cu bucuria altui tarâm.Mitul solar il găsesti în colacul cu raze. cercul reprezintă oul primordial ca simbol al renaşterii eterne.
Sacrificiul berbecului negru se făcea pentru îmbunarea zeilor, în preg de seară, după ce i se aprindeau lumânări în coarne.
Groapa în care urma să se scurgă sângele tritual purta numeşle de ară şi se săpa spre vest pentru căp acolo era sălaşul duhurilor nopţii şi a morţii

A scris lusi la 08/08/2010 - 00:18:37

colacul, care se regăseşte în toate serbările românilor , de la naştere până la moarte are ca purtător un colăcar. Colacul sacru se prepară din grâul cules de o fecioara sau o vaduvă de 7 ani care este şi ea pură. grâul nu se macină la moară ci ăn piuliţă, şiapoi se macină cu sita cea mai deasă. în timpul framantatului, cea care frămanta , cu mainile pline de coca va merge prin curte, vie şi livada şi va atinge cu cocă totul pentru renbaştere şi bogăţie.
Solomonarii, pe lângă că erau cei care gaseau apa cu nuiele verzi, erau şi cei care făceau legătura celor vii cu blajinii, cei morţi de peste şapte ani.

A scris lusi la 08/08/2010 - 00:19:57

viniile sunt corzi de viţă în limbajul arhaic şi erau nelipsite din ritualurile de tot felul
cam atat pentru azi
Viorel

A scris arty la 08/08/2010 - 14:53:44

wow, cate am aflat!!! Viorel de unde stii tu atat, uneori imi pari un invatator inca din trecut.. citind toate astea deja si poemul il inteleg mai mult.
multumesc! si de lectura si iluminare!(blush)

A scris lusi la 09/08/2010 - 22:01:03

cel care sacrifica berbecul trebuia să fie flăcău pur. La apropierea de berbecul negru, înainte de ofrandă trebuia să sfinţească şi sî-l purifice aruncând sare peste berbec.
Pâinea şi sare sunt elemente de sacru care le reîntâlnim în toate evenimentele majoer din viaţa românilor. Aşa cum oalele de lut ne însoţesc de la naştere până la moarte cînd ajungemOALE şi ULCELE.
Oala are burtă, are gură, are buză, are braşe, oala se sparge în ritualuri, se dăruieste se arde în foc ca si pâinea.
Bobul de grâu ca şi lutul se sfarâmă, se amesteca cu apă, se frământă se coace se împarte pentru viaţă.
âAcum mă opresc sa nu ma delogheze.
E bine?

A scris arty la 09/08/2010 - 23:20:42

foarte bine!
stii eu cred ca ai trecut prin viata nu atat de usor.. ai stiut sa scrii, sa povestesti, sa inveti, ai stiut si sa taci..
si mai stii sa traiesti!

A scris special4u la 09/08/2010 - 23:56:30

Am citit si recitit. Și poezia și comentariile. Succinte si bine închegate