Moi et La Terre

Autor: goeteri, (15/08/2010 - 10:00)

C’est moi qui aime La Terre !
Je n-ai aucun regret
Que j’en suis l’interpret...
Son defenseur, j’espere.

J’en suis sur, son enfant,
Je l’aime plus que j’en suis...
J’y vais sur son trajet, quelle a depuis...
C’est elle, mon etonant.

J’en suis une, des merveilles
Qui dure un seul instant.
Je la vis debordant...
Elle est tous mes reveils.

Quand je m’en tirerai
En fatigue d’existence
J’y laisserai substance
Mon corp... L’ame j’en prendrererai.
05.06.2010

Comentarii (8)

A scris lollyta_vis_54 la 15/08/2010 - 10:45:59

vous êtes Daniel, ce qui importe dans un esprit flux sans cesse et sans lave brûlante est encore chaud et coulant ... qui coule.!!

A scris arty la 15/08/2010 - 10:53:07

intr-un cuvant - ami più di me

A scris goeteri la 15/08/2010 - 12:43:52

Profondement a vous, loll... !

A scris goeteri la 15/08/2010 - 12:44:30

Oui Arty, tu as tres bien compris !

A scris diem la 15/08/2010 - 12:49:40

Am inteles tot, frumoase versuri!

A scris goeteri la 15/08/2010 - 12:53:57

Merci, diem, sunt încântat !

A scris Alexander_S la 15/08/2010 - 15:26:25

Eu nu am inteles in totalitate, slab eram cu invatatura la limba respectiva((( dar nu ma indoiesc ca poezia e frumoasa))))

A scris goeteri la 15/08/2010 - 15:56:11

Suntem onorați amândoi, eu că primesc aprecieri, iar tu, Alexander pentru încredere, bunăvoință și atenția acordată !

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!