Ochi-carbune ( proza )
Autor: IngerDecupat, (19/08/2010 - 19:10)
Imi canalizasem ultimele puteri incercand sa intru in cafenea,dupa ce strabatusem cu talpile goale, strazile intetosate ale Londrei.
In cele din urma am resusit, patand treptele cu sangele care siroia.
Am zambit epuizata gandindu-ma ca voi fi mereu acolo, pe treptele alea lipsite de importanta, si voi putea urmari cu atentie chipurile grabite sa ajunga la o destinatie necunoscuta.
Cu o palarie din paie si un chistoc adunat de pe strada in coltul gurii,ma trezeam comandand o cafea cu ultimii bani care plangeau in buzunar sa se inmulteasca.Cu ochii imbacsiti de nesomn, desluseam siluete la mese care ma aratau cu degetul,razand de rochia rosie rupta ca dupa un viol,care imi dadea un aer grotesc.Mi-am luat cafeaua fara sa ma obosesc sa ridic ochii de sub palarie ca sa-l privesc pe cel care ma servise.Il simteam cum se alatura corului de ras scotand sunete infundate.
M-am indreptat spre o masa libera,incercand sa nu mai privesc in jurul meu.Imi pierdusem ochii in albastrul peretilor si sorbeam din ceasca mica si neagra care semnifica pentru mine trezirea la realitate.In spatele meu,leganandu-se pe scaun si eliberand din lemnul lui scartaieli,statea un tanar neingrijit,cu barba si o coada neglijenta la spate.Purta un tricou negru lung ca o camasa de noapte,incins cu o curea maronie din piele jerpelita.M-am intristat cand am vazut ca are sandale, ce-i drept ca ale unui luptator roman ramolit,dar eu aveam numai sangele inghegat de pe talpi.M-am tot uitat si am vazut ca schita pe o foaie conturul palariei mele.M-a privit si mi-a zambit cu tot chipul,mai mult cu ochii de carbune decat cu buzele uscate.
-Asteptam de mult o muza...a soptit.O muza care sa merite sa pateze albul panzelor mele.Imi caut coasta lipsa.
-Crezi ca seman cu o coasta? am spus fara sa realizez.
-Te pot face sa semeni daca vrei.Am culori, pensule si...multa dragoste.
Am zambit amandoi odata iar el s-a ridicat si m-a tras de mana in care tineam ceasca. Am auzit cum s-a spart de gresie si am iesit afara lasand in urma cioburile trecutului.
Cateva minute am exorcizat strada pana m-am trezit intr-o camera intunecoasa , ca un Eden murdar.Pianul rasarea dintre tablouri iar patul mare, cu asternuturi de un alb inecat,parea ca nu mai fusese demult atins de o Eva. M-am trantit in pat cu ochii inchisi ascultand cum tricoul se freca de pielea lui alba in timp ce il dezbraca. Maini puternice ma tarau sub pian si aceeasi ochi de carbune zambeau necontenit.L-am muscat de buzele crapate si am descoperit ca dragostea poate avea si gust metalic,chiar daca nu e rece asa cum crezusem pana atunci.Apoi a rupt rochia si a admirat indelung goliciunea trupului pe care o uram inainte.L-am simtit gonind spre mine, cu miscari lente.Asculta fascinat gemetele vietii pe care o trezise si le acompania apasand pe clape intr-un ritm demonic.De atunci,aceeasi ochii de carbune aveau sa-mi zambeasca o viata sub clapele pianului.
- 2 commentarii
- Tema: Poezii Diverse
