Memorii din camasa(proza)
Autor: IngerDecupat, (20/08/2010 - 16:19)
Nebunia imi iesea prin piele ca seva unei petale stransa intre degetele unei maini ucigase.Urletele ieseau la suprafata din mocirla celui mai intunecos colt din mine,un colt pe care incercasem in zadar sa-l astup cu zambete.Imi simteam parul cum se misca in toate partile, executand cu mine aceleasi miscari salbatice.
Am vazut mainile puternice care ma tineau si in timp ce ma zbateam sa scap din stransoare am admirat indelung cu ochii mintii chipurile
crispate si ochii calailor mei.
Secundele erau libere, curgeau ; eu eram inchisa acolo iar curelele negre, patate de boala, imi strangeau pielea .
Era atat de alb totul,peretii nu mai aveau nici o forma si eu eram atat de alba in camasa aia minunata incat numai curelele imi aminteau ca exist.Am urlat, am pus intrebari si am blestemat haosul mut care se incapatana sa nu-mi raspunda.Prin albul peretilor vedeam campul nins.Auzeam pasii tai dar tu nu erai nicaieri,doar urme se conturau in zapada si maci cadeau la fiecare pas ca niste rani in trupul iernii.Te-am strigat dar am auzit doar un ras demonic care s-a departat pana cand s-a stins.Si gemetele de durere iar curgeau in mine ca-ntr-o clepsidra, masurand timpul suferintei.Albul peretilor parca se scursese intr-o groapa din care a iesit unul dintre calai.Doream atat de mult acul ala dar nu mai mult decat sa ma iubesti printre maci, deasupra cerului fisurat de corbi infometati de mine.
Cand acul a strapuns pielea am simtit ca-mi pot permite sa mor.
- 3 commentarii
- Tema: Poezii Diverse
