Pădurea

Autor: goeteri, (22/08/2010 - 19:06)

Încântătoare maiestoasă,
Visări de-nalt, printre poteci.
Îi simt, suflarea răcoroasă
De trunchiuri zvelte, ape reci.

Ce mic sunt printre colosali
Cu vene groase în rădăcini...
Miresme de giganți florali
Se scurg, din vârfuri de tulpini.

Mă simt în trup de uriaș
Ce-mi dă fiori de neștiut.
Îmi caut riduri de făgaș...
Mă simt infim, sunt un pierdut.

Iuțesc și inimă și pas,
Mă afund în pat de frunzăriș,
Am gât uscat, sunt în impas...
Ajung, mă scald în luminiș.

E plin pământul de verdeață,
E reavăn, cu mirosuri fine.
Narcise îmi dau parfum de viață...
E tril și zumzet de albine.

M-afund cu pieptul printre flori,
Jur- împrejur e un verde sobru.
Sunt mii de falnici slujitori...
Rămân, cu ei... copil de codru.
12.07.2010

Comentarii (5)

A scris RazvanClaudiescu la 22/08/2010 - 19:30:58

O poezie profunda. De nota 10. Jos palaria !



Cu stima si respect, Razvan Claudiescu.

A scris goeteri la 22/08/2010 - 20:28:40

Mersi Răzvan, sper că ai succesul pe care ți-l dorești, la munca și ambiția de care dai dovadă !

A scris bodleu1952 la 22/08/2010 - 21:05:16

M-afund cu pieptul printre flori,
Jur- împrejur e un verde sobru.
Sunt mii de falnici slujitori...
Rămân, cu ei... copil de codru.
... O adevărată coroană pentru poezie!

A scris goeteri la 22/08/2010 - 21:21:48

Mulțumesc nespus bod... !

A scris aurash73 la 24/09/2010 - 09:50:25

forte frumoasa sa continui tot asa...

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!