Boala ( proza)

Autor: IngerDecupat, (23/08/2010 - 20:26)

Acum, cand boala ploua peste noi atat de lent, as vrea sa-ti iau patul si sa te imprastii pe bulevardele pe care odata, puteai sa le strivesti cu picioarele.Sa vezi Cismigiul in carne si oase , cu trupul gol desirat in zeci de carari ascunse, luminate de un soare care si-a pierdut si el echilibrul cand tu ai cazut.Lasa-ma sa-ti sterg fruntea cu batista de pe noptiera...
Tusea renaste in fiecare minut, obligandu-ma sa ascult o simfonie sufocanta.
Ies la geam cu spatele.Nu vreau sa pierd nimic din tine.
Strada neadormita imbatraneste in spate odata cu noi,cu felinarele luminand trecutul.
Mana ti se zbate, cu pielea scursa pe cearceaful alb vrand parca sa contureze pe panza ceea ce noi eram.
Desfrunzita, in lumina slaba strabat umbra orasului pana la cafenea
si astept apari printre mese ca statuia unui zeu.
Dar cafeneaua a imbatranit si ea, cafelele au albit pe masa, iar scaunele se rup sub greutatea oaselor.
Din pat , verdele crud al ochilor tai strabate strazile in talpile goale, zgarie zidurile si se opreste in palma mea care tinea odata ceasca, apoi se scurge in neant ca un colt faramitat de ambrozie.
Rosul hemoptiziei iti pateaza marmura, lasandu-te in mainile mele ca intr-un somn adanc.

• 2 commentarii
• Tema: Poezii Diverse