PE CLAPE ( PROZA)
Autor: IngerDecupat, (24/08/2010 - 12:15)
Frunzele gemeau pe strazi iar amurgul continua sa le iubeasca violent si sa le ascunda sub carnea lui obscura.Se auzeau atat de aproape de urechile mele ca niste picioare ruginite care jucau step pe ritmul bolnavicios al toamnei.Luna se lasa desenata de aceeasi mana , devorand zidurile cu chipul ei livid. Eu paseam pe bordura si cu fiecare secunda care trecea, glasul cainilor se auzea din ce in ce mai incet , ca si cum o mana le-ar fi strans beregata pana la sange.Felinarele se aratau palide si distrugeau regimul de teroare instaurat de intuneric in corpul meu rece, invelit de un trenci albastru.
Mergeam si simteam miezul de noapte cum se zbate in ceas, asteptand sa intre in ring si sa ma loveasca cu un somn adanc.
Dar somnul nu era pentru mine.
Am ajuns intr-un gang si am inceput sa dansez haotic in timp ce un hoit de pisica parea ca ma aplauda. O senzatie de tuse a curmat delirul picioarelor mele.Cu un gest mecanic am scos batista alba din buzunar.Scuipam pentru prima data sange dar incercam sa-mi dezvelesc dintii patati si sa zambesc. M-am aplecat sa ridic poza alb-negru cu tine, care cazuse cand am scos batista.
Am urcat cu greu pe scari, pipaind cu picioarele fiecare treapta pierduta in bezna.
Orbita de lampa care sfasia intunericul de pe trupul tau gol, m-am asezat langa pian si ti-am lasat pleoapele sa cada peste pupilele intepenite.
Parul tau curgea atat de viu pe clape iar eu urlam de durere si ma opream sa-mi rad destinul ramas fara un dinte.
Scupiam pentru ultima data sange si rupeam poza ta alb-negru.
- 1 commentarii
- Tema: Poezii Diverse
