Destăinuire IV

Autor: bodleu1952, (26/08/2010 - 16:31)


Iubirea-i tot în lumea asta,
Ce-mi dă puteri să mai trăiesc,
Să nu cad pradă la năpastă,
Şi când mă doare, să iubesc;
Mă-nchin dar şi mă rog la cer,
Să-mi dea puteri cât încă sper.

Iubirea-i tot ce viaţă este,
Ce-i armonie şi frumos,
Realitate şi poveste,
În tot ce este şi a fost;
Fie, ca pân la cea din urmă clipă,
Iubit să-ţi fiu, să-mi fii iubită.

Comentarii (4)

A scris maryan_na la 26/08/2010 - 19:47:25

Realitate şi poveste
uneori putem face dintr/o realitate o poveste si dintr/o poveste o realitate. la dumnevoastra inca nu mi-am dat seam ce-i realitate in poveste sau poveste in realitate.
succes mai departe
cu stima
mj

A scris maryan_na la 26/08/2010 - 19:47:26

Realitate şi poveste
uneori putem face dintr/o realitate o poveste si dintr/o poveste o realitate. la dumnevoastra inca nu mi-am dat seam ce-i realitate in poveste sau poveste in realitate.
succes mai departe
cu stima
mj

A scris lupusvetlana09 la 26/08/2010 - 23:00:50

imaginar trăiesc realitatea versului tău
şi nu-mi dores o altă realitate
e foarte frumos

A scris aurora_vaslui la 27/08/2010 - 06:25:53

Versuri încântătoare,delicate şi sublime aşa cum numai un îndrăgostit le poate reda...
Cu apreciere şi respect,Aurora

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!