Rostirea adevărului

Autor: aurora_vaslui, (29/08/2010 - 06:27)

Ştiu că nu e prima oară
Când să spun un adevăr,
Şi vreau să îl scot afară,
Mă blochez ca un nărod.

Mincinos toţi mă socot
Dar nu vreau să fiu aşa!
Adevărul când să-l scot,
Ca să iasă,el nu vrea!

Tot încerc şi îl împing
Dar când gura să-l rostească,
Ceva se petrece-n gând
Refuză să se ivească.

Eu mă chinui să îl spun
Jur,că-ncerc întodeauna!
Când îmi zic:"Vine acum!"
Iarăşi a ieşit minciuna.

Nu mai sunt crezut de nimeni
Chiar nici de ai mei părinţi.
Mincinos sunt pretutindeni
E îngrozitor să minţi!

Cum să fac să scap eu oare
De acest viciu prostesc?
Nici nu ştiţi ce mult mă doare
Fiindcă toţi mă ocolesc!

Într-o zi mare minune!
Adevărul mi-a ieşit.
M-am simţit atât de bine!
De-atunci mereu l-am rostit.

Aurora Luchian Vaslui

Comentarii (4)

A scris aurora_vaslui la 29/08/2010 - 07:15:41

Iată că micul ştrengar
Nu a mai minţit.
Adevărul e un dar
De toţi preţuit!

Cu stimă,Aurora

A scris bodleu1952 la 29/08/2010 - 07:36:15

... Pentru copii, e mai simplu..
Pentru politicieni - extrem de dificil.

A scris aurora_vaslui la 29/08/2010 - 14:00:59

Aveţi mare dreptate;probabil politicienii s-au născut cu acest viciu iar"Năravul din fire, N-are lecuire!" vorba proverbului. Cu preţuire,Aurora

A scris MAZARINI la 02/09/2010 - 09:07:22

Mi-a placut mult poezia! Este scrisa aproape de perfect ! Are adevar,are haz si chiar este usor de invatat pe de rost !Sincere Felicitari !

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!