Drumul catre perfectiune

Autor: IzzieTheFreak, (31/08/2010 - 00:04)

Urc.Cobor?Pana la urma ce mai conteaza?
Dar fiecare treapta pe care o urc
Simt ca e ultima...
Ma aproprii catre nimic.
Nu stiu ce ma asteapta...
Cine ma asteapta...
Nu sunt de neinlocuit.
Am realizat deci...
Sunt un nimeni.
Si totusi nimic nu s-a schimbat.
Am gasit si descoperit atatea !
Insusi esenta vietii!
Si totusi...nu detin nimic.
Deci toate descoperirile mele au fost in van.
Nimic mai fals,nimic mai adevarat...
Am vrut doar sa descopar perfectiunea...
Am esuat.
Imperfectiunea mea mi-a aratat drumul corect.
Am uitat cine sunt si ce vreau.
Am gresit.
Perfectiunea e inutila.
Inexistenta.

Comentarii (0)

La această poezie nu au fost adăugate comentarii.

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!