Clemenţă creştinească

Autor: Valeriu, (31/08/2010 - 00:52)

Ferice de acel stejar
Ce pică mândru pe la noi
Şi-ajunge-n viaţa de apoi,
Ales cu har de Ăl divin,
Până în gât sătul de vin
În cercuri, doage de butoi,

Şi cât de binecuvântat
E dudu’ fără vină, care,
Sub lame de securi, topoare,
Balerci renaşte, fasonat,
Ca el, rachiului curat
Să-i dea arome şi culoare…

Dar eu aş vrea, de când mă ştiu,
Un tei să fiu, că de-oi cădea
Răpus tot de-un topor sadea,
S-ajung apoi…că-i cu rachiu
Sau vin alb, negru, ghiurghiuliu…
Vr’unui butoi baban, canea ;

De-aceea, cât de blestemat
A fost şi e de-atât popor,
Ca bun creştin, consumator
Cinstit, declar că am iertat
Orice copac ce-a acceptat
Să fie…coadă de topor.

Valeriu Cercel


Comentarii (4)

A scris bodleu1952 la 31/08/2010 - 14:13:08

Ca bun creştin, consumator
Cinstit, declar că am iertat
Orice copac ce-a acceptat
Să fie…coadă de topor.
... Dulce şi fraged ca miezul unui harbuz...

A scris maminineta la 31/08/2010 - 15:30:03

Valeriu, la fel de bun ca intotdeuna.

A scris Valeriu la 31/08/2010 - 16:22:22

Mi-adusei aminte, apropo de cozi de topoare :

Chiar de le-am aruncat in drum,
Le-am ars, le-am scos din lexicoane,
Cozi de topor mai sunt si-acum
Si chiar de seceri si ciocane !

A scris aurora_vaslui la 01/09/2010 - 05:31:55

Aceeaşi savoare în versuri, ca de fiecare dată, cu care ne încântaţi şi ne învioraţi.
Cu respect,Aurora

Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!