Avatar 16

Autor: lusi, (31/08/2010 - 09:05)

La şcoală lucrurile îşi urmau cursul lor firesc. Mama mea mă rugase să i-o duc pe Florentina pentru câteva zile.
„Dece nu? Era nepoata ei! Dacă la vârstă mică, nu a fost prea mult timp lângă mine, poate că o încearcă un sentiment de vinovăţie şi încearcă un fel de „recuperare””.
După servicu am plecat la soacra mea, intenţionând să o iau pe Florentina.
-Mihai, nu te supăra, Mihaela a spus să nu ţi-o dau până nu vine ea acasă.
„ Ce să însemne asta? De ce această interdicţie şi în ce scop?”
Am insistat dar m-am lovit de aceeaşi fermitate. Ce era să fac? Să aduc miliţia? Am lăsat lucrurile aşa, urmând să am o discuţie lămuritoare cu Mihaela.
Seara, am sunat-o şi amk întrebat-o care este cauza pentru care nu o pot duce pe Floricica la mama.
-Mă-ta nu a avut grijă de tine, cum o să-i las copilul , ei, în grijă?
-Crezi că nu ar avea grijă de copil aşa cum tebuie?
-Nu am încredere în ea. Şi te rog , nu mă mai chema pentru toate prostiile la telefon, la Ofiţerul de Serviciu, mă faci de râs! Tu, vezi-ţi de ale tale!
Am tăcut. Ce i-aş fi putut spune?
Am căutat printre foştii colegi un avocat şi l-am găsit pe Costel Măgureanu.
-Salut, Costele!
-Bună ziua, cine sunteţi?
-Mihai...fostul tău coleg...
-A, salut Mihai, ia spune!
-Costică, vreu să te văd ăentru o consultaţie.
Am stabilit o cârciumă din oraş şi ne-am văzut. I-am povestit, cu lux de amănunte, toată istoria.
-Tu chiar vrei să divorţezi?
Nu ştiam ce să răspund. Voiam să divorţez? Dacă da, de ce? Dacănu, de ce?
-Să zicem că da, dar nu acum. Miza cea mare este fetiţa, altfel nu m-aş încumeta.
-Ca tată, ai şanse minime să obţii copilul la un divorţ. Teoria spune că, chiar dacă este fată, poate fi încredinţată tatălui, numai că argumentele trebuie să fie zdrobitoare.Soţia ar fi de acord să ţi-o lase?
Şi asta era o întrebare. Dacă da, de ce? Dacă nu, de ce?
-Acum nu pot răspunde la toate întrebările tale dar hai să judecăm în ipoteza cea mai defavorabilă. C Ce ar trebui să fac ca instanţa să-mi încredinţeze fata?
-Fii atent, că instanţa, la camera de consiliu, va întreba copilul cu cine doreşte să rămână. Nu garantez că opţiunea copilului va fi determinantă dar va cântări şi asta, depinde de judecător.
-Dar în afara opţiunii copilului, ce şanse aş avea?
-Un flagrant delict de adulter, dar asta ar presupune că ea ar putea face şi puşcărie, conform codului penal.
Ne-am despărţit târziu, cu promisiunea că ne vom mai vedea.
Nu puteam divorţa acum. Reactivarea mea ar fi fost pusă în pericol.
Distanţa de la indiferenţă la ură este infimă. De fapt, se spune că distanţa dintre dragoste şi ură este mică dar...
„O iubisem? Când m-am însurat cu Mariana, o iubeam? De ce am sunat-o pe Teodora, să-i spun că mă însor, cu puţin timp înainte de a mă însura?”
Toate aceste întrebări mă hărţuiau, cu tenacitate.” Ce doream eu, de fapt?”Greu şi târziu mi-am formulat un răspuns: „aş dori să divorţez, să-mi iau copilul şi să reâmbrac haina militară.”
Nu eram dispus să renunţ la niciunul dintre deziderate.
De fiecare dată, când Mariana mergea la cursuri de perfecţionare, primea salariul acolo. Retribuţia mea, ca civil, era mult mai mică decât a ei. La vremea când eram ofiţeri, amândoi, salariile erau îndestulătoare, ca să nu spun mai mult. Luam salariile şi puneam banii toţi întro fructieră şi fiecare lua cît avea nevoie şi pentru ce avea nevoie.
De la un timp, banii nu mai ajungeau. Mai era câte o săptămână până la leafă şi constatam că fructiera era goală. Când s-a întâmplat pentru a treia oară am pus întrebări:

-Mihaela, ce s-a întrâmplat cu banii? Nici acum două luni, nici luna trecută şi nici luna asta nu ne ajung. Ai făcut ceva cheltuieli mai mari?
Nervoasă, şi pe un ton ridicat, mi-a răspuns:
-I-am dat bani mamei să-şi plătească întreţinerea la bloc. La trei camere întreţinerea este mare şi ea are o pensie mică.
-Mihaela, înţeleg să o ajutăm, dar de ce stă ea, cu sora ta, întrun apartament cu trei camere, adică două persoane, şi noi, adică trei persoane, stăm întro singură cameră?
Propun să facem un schimb de locuinţe combinat şi săă dăm, la schimb, apartamentul lor şi garsoniera noastră, pe un apartament cu două camere şi două garsoniere sau pe două apartamente de cîte două camere. Filodorma o vom plăti noi, la fel şi zugrăvitul, transportul mobilei şi ce mai este de plătit.
-Mama nu poate să locuiască întro garsonieră iar în două camere, ea cu sora mea, nu vor avea, şi ele, o sufragerie pentru un musafir, ceva.
-Dar tu, hai să zicem noi, avem o sufragerie?
-Atât ai fost în stare, numai o garsonieră!
Obrăznicia şi lipsa de logică m-au determinat să devin mitocan:
-Deci plătesc trei femei şi fac sex doar cu una, şi aia, numai când mai are ea chef!
A fost momentul în care am decis, de comun acord, să ne separăm cu banii.
Eu, ca şef serviciu aprovizioare, aveam aprobarea să procur , direct de la furnizor, alimente la preţ de gross, ca persoană particulară. Aveam posibilitatea să cumpăr, printre altele, şapte kilograme de carne de porc, fără os, pe săptămână. Preţul era relativ mic. Niciodată nu i-am luat bani soacrei sau altcuiva dintre neamurile ei pentru alimente.
Acum trebuia să mă descurc cu salariul care îl aveam. Întreţinerea la bloc trebuia plătită dar Mihaela nu a vrut să se şteargă de la întreţinere, dar nici nu dădea bani, măcar partea ei.
Umblând pe la biblioteci am cunoscut două chinezoaice şi o nemţoaică. Din vorbă în vorbă am ajuns să le meditez, contra cost. Chinezoaicele erau zgârcite. Păstrau banii să poată face călătorii în occidnt. Din China nu ar fi putut niciodată să obţină permisiunea să viziteze vestul Europei, numai că, un funcţionar de la ambasadă le-a emis nişte acte în baza cărora puteai circula în occident. Suma pe care erau dispuse să o plătească era mică dar ... era ceva. Am convenit, ca pe lângă banii ce urmau să mi-i plătească să-mi facă şi traduceri, în română, din câţiva filozofi chinezi. Lecţiile le ţineam, separat, cu fiecare în parte. Mă enerva faptul că, fonetic, nu făceau diferenţe între G şi D. Una dintre ele, măritată în China, ar fi fost dispusă ca în loc de bani să facă sex. Tentaţia era mare şi curiozitatea masculină pe măsură dar nu am acceptat pentru că , mai multă nevoie aveam de bani şi de traducerile lor.
Ele au fost cele care mi-au descris şi mi-au explicat „Opera în stil Beijing”.
Toate acele simboluri, de culoare. De 'es[turi, de croieli ale hainelor, transmiteau mesaje. Fiecare spectacol, cu o altă piesă, avea aceleaşi personaje, dar mesajele erau extrem de variate.
Nemţoaica ştia binişor româneşte şi a fost şi o elevă bună, conştiincioasă, cu o ueche muzicală, perfectă. Banii îi achita corect şi la timp şi era dispusă să facem şi amor. Mi-am spus că nu e cazul să refuz o asemenea alternativă. Meşter la vorbe am fost mereu, dar, după un timp, după ce hotîrâsem să divorţez, lucrurile au căpătat o întorsătură mai serioasă. Ana ar fi vrut să ne căsătorim
Când eram adolescent îmi propusesem să nu mă apuc de băutură şi să nu divorţez vreodată.
Tata bea, destul de mult. Adesea îl aşteptam la ieşirea de la serviciu, ca să vin cu el acasă şi astfel să nu mai rămână cu „drojdierii”, la cârciumă.
După ce ne-am cumpărat maşină, eu cu Muhaela, întro noapte, pe la ora unu sau două a sunat telefonul. Am crezut că mă cheamă la regiment, dar era tata.
-Aloooo! Tată!
Era tatăl meu, beat, cu o voce răguşită de ţigări şi alcool.
-Da, tăticule!
-Băi tată, sunt beat şi nu ştiu să ajung acasă.
Mă gândeam să mă duc cu maşina şi să-l iau şi să îl duc acasă. Taximetriştii nu luau oameni beţi.
-Unde eşti?
-Băi..., sunt la telefon...
-Unde este telefonul?
-Întro staţie de tramvai
-Ce scrie pe tăbliţa de la staşie?
-Ei....pe dracul, cred că sunt întro bibliotecă...
-Ce bibliotecă, tată?
-Pe placa asta scrie „Nada florilor”. Băi, asta nu este scrisă de Sadoveanu? Parcă aşa ştiu eu!
Mi-am dat seama că se află undeva prin cartierul Colentina.
-Tată, rămâi pe loc în staţie, sau în bibliotecă, cum spui tu, şi vin şi te iau.
-_te pupă tata. Aştept aici , în opera lui Sadoveanu...
Mihaela se uita urât. M-am îmbrăcat, şi am plecat în căutarea lui. L-am găsit şi l-am dus acsă la el.
Altă dată, a nimerit singur blocul în care locuia, dar tot beat era. A greşit etajul, ajungând cu un etaj mai jos. A băgat cheia în broască şi, întâmplător, cheia s-a potrivit. La bloc apartamentele plasate identic, la etaje diferite, au aceeaşi conformaţie. Nici mobilierul nu-l puteai aşeza altfel pentru că nu prea aveai alternative. A intrat tata în casa vecinului. Acesta s-a speriat şi a ieşit în hol.
Tata, văzându-l, şi fiind convins că este la el acasă, a sărit cu7 scandal la vecin.
-Ce cauţi, mă, la mine în casă?
Lucrurile s-au lămurit şi vecinul l-a urcat pe tata cu un etaj mai sus
În privinţa divorţului îmi era clar. Eu nu îmi aminteam să îi fi văzut pe tata şi pe mama, împreună, vreodată.
Nu voiam să ivorţezpentru copilul, sau copii care avam să îi am.
Idealist am fost de mic..

• 2 commentarii
• Tema: Poezii de Dragoste