Pădurea


Stau la margine de drum,
Cu-o privire prea divină,
Stejarelul prea batrân,
Crengile s-au scuturat,
Frunzele-i s-au uscat,
Si pe jos s-au pus uşor,
Un covor multicolor,

Iar padurea ceea stufoasă,
Cu stejari si pomi-nalţi,
Vantul suflă-uşor alene,
Cu aer cald, puţin si rece,
Si m-aşez agale pe-o piatră,
Si privind pe-o cărare,
Multă iarbă şi rozoare,

Pasările cantă lin...,
De-mi cantă auzul,
De-ţi bate inima usor,
De la auzul-mbietor,
Şi m-am pus să mă culc,
Dar a cântat un cuc,
Şi m-am uitat-n jur,

Şi frumos m-am ridicat,
In picioare am asaltat,
Şi privirea mi-o duc spre cer,
La copacul cel-nalt…
Frumos ca-un cristal,
Imbietor ca-un diamant,

Pasăre ceea măreaţa,
Eu, te rog frumos pe tine,
Nu cânta, nu pot dormi,
Glasu-ţi mult prea divin,
Şi frumos ca-un maslin,
Casa-ţi bună-n copac,
Cel-nalt cu frunze mari.




2 Comentarii

  • Avatar of luside lusi

    STEJARULUI este corect
    RĂZOARE
    Toamna cucul nu mai cântă!
    Cam subţire creaţia pentru cineva care-şi spune poet
    dar mai sunt speranţe
    eşti tânăr, încă!


  • Avatar of IngerDecupatde IngerDecupat

    talentul nu vine cu timpul deci opreste`te!


Pentru a lăsa comentarii este nevoie să te autentifici. Nu ai cont? Deschide unul!