Avatar 17

Autor: lusi, (01/09/2010 - 08:59)

Dacă femeile care amână divorţuri inevitabile, pe motive de genu: „copilul tebuie să crească alături de tatăl lui”, bărbaţii, de regulă, renunţă mai uşor. Eu doream ca fiica mea „să aibă tată”, şi pe considerentul că mama ei nu o dorise:”ai vrut copil,să ţi-l creşti!”Poate că eu gândesc aşa încercând o pledoarie pro domd, poate că nu am fost pregătit să mă căsătoresc, poate că am greşit, lăsând pe alţii să decidă pentru mine!
Poate că se mai putea repara ceva, dar cum?
Toate acuzele că aş fi furat, toată neâncrederea şi lipsa de sprijin moral, toate acele „răciri” fizice, încet dar sigur ne vor duce la divorţ.
Voi divorţa, dar nu acum! Vreau să mă văd îmbrăcat din nou în haina militară!
Interdicţia de a o lua pe Florentina m-a determinat să încep să strâng probe pentru viitorul divorţ. Costică mi-a sugerat să fac o reclamaţie la Autoritatea Tutelară.
-Şi ce să facă ăia?, l-am întrebat, neîncrezător la un asemenea demers.
-vor face o anchetă socială care , este posibil, să te ajute la procesul de divorţ.
Am făcut reclamaţia, am primit şi rezultatul anchetei sociale ce cuprindea recomandarea, către Mariana:”recomandăm mamei a permite minorei să aibă legăturile fireşti cu familia soţului.”.
-Mă cac în ancheta lor! Nu o să mă comande ei pe mine!
Doamna directoare a liceului era din ce în ce mai nervoasă. Ţinea şedinţe peste şedinţe şi împărţea sancţuni cu nemiluita. Larisa, cu ziarul pliat în spatele calculatorului uriaş, era atentă tot timpul la uşă „să nu intre nebuna aia şi să-mi ia din salariu”.
Maşina aia de socotit, numită pe nedrept calculator, avea o mulţime de butoane şi mecanisme. Pentru o singură operaţiune aritmetică făcea un zgomot asurzitor de parcă era un război de ţesut. Eu aveam un calculator mic, de buzunar, cu celule solare.
-Şefu!
-Da, Larisa.
-Directoarea asta are sindrom de boală japoneză.
-Ce boală, Lari?
-Sindrom NE FU...!Nu ai vreun prieten să o mai potolească?
-Păi ce, nu are bărbat?
-Nu mai are. S-a dus în lume. Cu o nebună ca asta, cine stă?
-Păi. nu au copii?
-Şefule, copii cresc, oricum, cu tată sau fără, cu mamă sau fără, ei tot cresc.
-Dar tu, de ce nu ai divorţat când ai avut probleme?
-De proastă! Aşa am fost educată, să tac şi să înghit, că cine mă mai lua cu copil?
Am rămas, eu cu gândurile mele, ea cu ziarul.
Poate că are dreptate. Lari e bătrână şi a văzut şi trăit destule, la viaţa ei.
Cu toată lipsa şi răceala Marianei, problemele sexuale mi le rezolvasem. Mâine trebuie să mă duc la Jeni, sunt invitat. Am întâlnit-o, pe Mina, pe hol şi i-am spus:
-Mâine după amiază am să trec pe la voi.
-adică te duci la mama, că ea te-a invitat!Ştia sigur că eu sunt la antrenament.
-Dar tatăl tău nu este acasă?
-Este în america, la specializare...Deci te duci? Chiar vrei să mă faci geloasă?
Pe hol a trecut Sofi, a zâmbit, ca şi când ar fi spus „am auzit de tine, armăsarule!”şi apoi a făcut cu mâna, complice, Minei
Am roşit.Noroc cu lumina de neon de pe hol şi cu tenul meu mei închis la culoare.
-Vorbim, am încheiat eu discuţia, întorcându-mă ciu spetele, cu intenţia de a pleca. Ea, a făcut un pas în urma mea, m-a prins de cot şi mi-a şuierat:
-Ai să te culci cu ea?
Conştiinţa îmi era curată, în plus, jocul era interesant.
-Şi dacă aş face-o?
S-a îmbufnatşi, întorcându-se, mi-a spus, şoptit
-Faci cum vrei..
Am cumpărat flori şi o sticlă cu vin bunşi am ajuns la uşa Minei.
Am sunat şi, după ce am văzut lucind un ochi în vizor, uşa s-a deschis şi Jeni, cu faţă zâmbitoare, m-a invitat:
-Poftiţi, domnul „cenaclu”.
Jeni avea deja un ascendent asupra mea. Căutam să mă reculeg şi să fiu apt să-i povestesc ce s-a întâmplat între mine şi fiica ei.
Am intrat în sufragerie şi am rămas şocat. Era acelaşi aranjament, cu două rânduri de tacâmuri şi lumânări noi.
Am oferit florile şi sticla cu vin.
-Fumezi, Mihai? Sper că nu te superi că îţi spun pe nume, te rog spune-mi Jeni.
-Nu mă deranjează, poţi să-mi spui pe nume.
-Un coniac, o cafea?
-Sunt cu maşina.
-Chiar vrei să pleci aşa curând?
Apoi a continuat cu o voce alintată, ca de fetiţă:
-Nu fii rău1 Şi aşa mă plictisesc că nu am cu cine scoate o vorbă. Ştii, soţul meu este plecat la specializare.
-Ştiu, mi-a spus Mina.
-Relaxează-te, eşti bărbat în toată firea, sau te temio de o biată femeie?
Ce situaţie penibilă! Amândouă, mamă şi fiică, au recurs la strategii asemănătoare, pentru acelaşi scop. Până şi aranjamentul de pe masă era acelaşi. Mina să o fi copiat pe Jeni?
Brusc, mi-am luat inima-n dinţi şi i-am spus:
-Ştii, jeni, eu am mai fost aici, la voi în casă.
-Mă gândeam eu. Nu-i scapă nimic, scorpiei ăleia mici, seamă-nă cu mama ei. Ce naşte din pisică şoareci mănâncă! Şi, cum a fost? Ştie să facă sex?
-Nu s-a întâmplat nimic între noi, Jeni!
-Nu te cred. A ştiut să ne vrăjească să plecăm de acasă şi eu am bănuit de ce.. Aţi avut timp şi toată casa la dipoziţie. Am găsit sticla de şampanie , goală, lângă pat, şi paharele, nespălatre, în chiuvetă.
Sau poate tu ai o altă orientare sexuală?
-Nu, Jeni, sunt un bărbat normal.
-Să nu îmi spui că ai refuzat-o! Ar fi fost o jignire fără seamăn!
-Şi da, şi nu, cum să-ţi spun...nu s-a petrecut un act sexual propriu zis.
-Să nu îmi spui că s-a rezumat la o simplă felaţie.
-Jeni!!! Opreşete-te! Fiica ta este fecioară şi pe deasupra şi neiniţiată.
A urmat o clipă de uluială, de descumpănire.
-Nu este adevărat! Mă minţi! La anii ei, eu nu mai eram de multă vreme.
-Jeni, fata astasuferă de acest complex. A dorit să o facă cu mine. Am lăsat-o să se îmbete şi am făcut în aşa fel să creadă că actul s-a consumat.
Jenii a început să râdă în hohote,
-Eşti nebun! Eşti diabolic! Am auzit-o cum îi spunea unei colege, la telefon, cât de tare eşti.
-Şi de aceea m-ai invitat aici?
-Poate
Jocul acesta de-a seducţiaşi de-a refuzul începuse să mă agaseze. Era vorba de un copil care nu găsea un sprijin adecvat la mama lui. Jeni era atât de montatîă şi surexcitată încât nu era capabilă să se concentreze pe problemele fiicei ei.
În fond era o femeie frumoasă, dornică, iar eu nu eram un ascet.
Am prins-o de mijloc şi m-a cuprins cu totul. Am făcut un sex demonstartiv, folosindu-mi toate calităţile şi toate abilităţile, care rămăseseră latente, de când mă însurasem.
După toată acea descătuşare, Jeni a redevenit razonabilă şi aptă de a purta o discuţie serioasă.
-Mihai, dacă lucrurile stau aşa, şi văd că ţii la fetiţa mea, rămâi prietenul şi confidentul ei şi ajut-o să depăşească aceste bâjbâieli.
-Să înţeleg că doreşti să fac sex cu ea?
-Dacă vrei, este problema ta. Doresc pentru ea un prieten care să mă ajute să-mi recapăt fiica.
-E greu! Probabil că ai comis destule greşeli şi Mina ştie1
Acum ascendentul era de partea mea.
-Te rog, du-te şi îmbracă-te decent, strânge masa şi apoi vorbim.
-Mina vine mult mai târziu..
-Va veni mult mai devreme, îţi spun sigur!
Ascultătoare, Jeni s-a schimbat de haine, a strâns masa, a aranjat patul, şi a făcut cafea.
-Te rog să mai pui o ceaşcă şi mai adu o scrumieră.
-Mai vine cineva?
-Vine Mina. Probabil va dori şi o ţigare la cafea.
-Credeam că asta cu fumatul este doar o prosteală. Chiar fumează seris?
Jeni lăsase cheia în uşă şi pusese şi lanţul.
Soneria a început să urle, prelung.

• 1 commentarii
• Tema: Poezii de Dragoste