Hai si-o proza... fragmente...

Autor: 0__0, (01/09/2010 - 21:11)

- Visele îmi inundă viaţa plictisită de plictiseală şi se răsfaţă în picături de ploaie ce îmi arată limitele, un orizont, un curcubeu. Dar prin perdeaua de picături ce se lasă la poarta destinului, îţi zăresc ţie chipul ce mă aşteaptă la fereastră. Înfricoşat sufletul meu se zbate, speranţa se usucă odată cu soarele ce răsare şi gândul că nu pot ajunge la tine mă omoară.
Fum din amintirile arse din mine se ridică, iar ploaia în ochii mei se aşează. O ceaţă în privirea mea se formează şi gustul tristeţii mă cuprinde.
Dorinţă există, dar de ce ne-ndepărtăm? Iubirea n-ar trebui să ne ofere aripi?

- Lumina lunii prin perdea pătrunde în odaie, la căpătâiul nostru se odihneşte, mângâindu-ne părul bălai lăsat în bătaia vântului, rebel şi inocent. Chipul angelic, alb ca norul, buzele roşii ca focul şi conturul atât de perfect, impresionează regina nopţii ce ne oferă linişte, iubire şi ne scapă de griji prin vise. Luna mirifică îşi strânge razele agitate şi se înalţă în sus spre lumina cerului colosal, luând cu ea o altă zi.
Dacă îmi voi picta sufletul, în culori îl vei înţelege mai uşor?(mare om bunicul cand mi-a pus aceasta intrebare)

- Azi încă mai vărs lacrimi, când văd că atâţia paşi ne îndepărtează şi atâtea gânduri ne rănesc. Te caut într-o lume unde doar ţipetele de sfârşit se mai aud ca într-o veşnică slujbă. Popa cântă cu jale şi cere milă divină. Pe chipul lui îmbătrânit se citeşte disperarea şi varsă sânge, patimi sfinte. Nu pot să înţeleg, nu pot să fac nimic... Stau şi aştept, privesc, visez... Că mâine furtuna nu mă va lovi şi nici focul nu mă va cuprinde, pământul sub mine nu se va prăbuşi... Şi chiar de se va întâmpla, vreau ca mâna ta să fie cea care mă salvează. Să ţip, să fii aici şi să mă strângi braţe, să ajung lângă nori şi atunci de vrei, poţi să mă omori.

• 2 commentarii
• Tema: Poezii Diverse